S-a scris mult despre ziua de 22 iunie 1941 și istoricii au ajuns la concluzia că Armata Roșie era insuficientă pentru apărarea frontierei de vest a Uniunii Sovietice și că de vină a fost Iosif Stalin, cel care a procedat la epurări succesive și a neglijat multe domenii de înarmare prin intervențiile personale. Aceste implicări au dus la dezastrul din vara anului 1941 și la pierderile grele de până-n mai 1945.
Mareșalul G.K. Jukov a publicat o carte de memorii despre evenimentele militare din Al Doilea Război Mondial și a fost des citat de către istoricii ruși și străini. S-a scris că erau disponibile pentru apărare o brigadă și 149 de divizii, cele ce erau risipite de la Marea Baltică la Marea Neagră. Revenea unei divizii un sector de 14 km și, cum multe mari unități erau dispuse în adâncimea teritoriului, lungimea sectoarelor era și mai extinsă. Numai 48 de divizii erau trimise în primul eșalon. A fost normal ca trupele germane să treacă prin dispozitivul defensiv fără să fie necesare lupte intense.
Problema era că generalul sovietic nu prea spunea adevărul. Regiunile de frontieră erau deosebit de interesante din punct de vedere al reliefului și multe zone nu necesitau decât unități mici de acoperire. Regiunea Dunării Maritime era un astfel de sector. Erau regiuni de munte în zonele Suceava-Maramureș unde mai mult ca sigur Axa nu avea concentrate trupe pentru o ofensivă masivă.
Armata Roșie nu avea probleme cu acoperirea frontierei, dar Stalin a ordonat formarea de grupări de izbire și astfel s-a produs o concentrare pe anumite direcții și au fost neglijate alte părți ale graniței. A fost apoi deosebit de dificil să se schimbe dispozitivul în urma asaltului german.
Sursă imagine: Wikimedia Commons