Primul Război Mondial a izbucnit în anul 1914 după ce s-a produs atentatul de la Sarajevo și conducerea de la Viena a dorit să se comporte deosebit de agresiv cu vecinul mic din Balcani. Trebuia să demonstreze cumva că este o mare putere europeană și au fost trimise la asalt armate întregi și artilerie grea. Cum Rusia și Germania erau de partea celor doi beligeranți, situația internațională s-a complicat și s-a ajuns la un conflict generalizat în care pofta de putere a întunecat orice urmă de rațiune. Politicieni și militari neputincioși au considerat că este timpul pentru o ultimă afirmare și a început un război fără milă și îndurare, mașinile urmând să nimicească floarea vieții pe continentul ce adusese știința pe cele mai înalte culmi de progres.
Austro-Ungaria era net superioară Serbiei în domeniul armamentului, dar diviziile inamice au rezistat cu înverșunare și au provocat surpriza strategică în urma căreia invadatorii au fost obligați să se retragă în spatele propriilor frontiere. Era o umilință fără precedent și mozaicul etnic în uniformă a început să dea evidente semne de oboseală. Dezertările s-au înmulțit în rândurile ostașilor aparținând popoarelor supuse austriecilor și maghiarilor, ura împotriva celor ce se defineau drept stăpâni fiind de neuitat. Tribunalele speciale s-au înmulțit și păduri de spânzurați au apărut peste tot împotriva celor ce aveau unica misiune de a fi slugi.
Un dezertor trecut în liniile românești în iunie 1917 a mărturisit că făcea parte din Brigada 8 munte austro-ungară și compania de marș care a fost trimisă să completeze rândurile rărite avea numai 120 de oameni și trei mitraliere. Era evidentă lipsa de efective în armata dublei monarhii și se încerca o compensare prin acordarea de arme automate și trupelor de completare. Nu mai exista calitatea umană de la începerea ostilităților. Marea problemă a unității ce era considerată de elită consta însă în slaba dorință de a lupta pentru un stat care se comporta în mod terorist cu locuitorii ce nu făceau parte din etniile alese să fie dominante. Soldații doreau să dezerteze la prima ocazie și ofițerii au luat decizia să organizeze posturi cu câte 10 – 12 militari unguri în rol de detașamente de baraj în calea fugarilor sătui de război. Această misiune îndeplinită cu maximă cruzime a amplificat ura popoarelor împotriva maghiarilor și a fost normal să se producă în toamna anului 1918 o adevărată explozie a imperiului multinațional.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
