Statul otoman a cunoscut o evoluție rapidă și până la 1388 steagurile turcești ajungeau să fie văzute pe malul Dunării. Regatul Ungariei cădea în urma dezastrului militar de la Mohacs din vara anului 1526 și Viena cu greu a rezistat asalturilor din 1529. Imperiul lui Soliman Magnificul rămânea o forță militară, dar parcă începea să nu mai funcționeze la viteza de odinioară.
Au fost identificate numeroase cauze ale începutului decăderii militare și au fost descrise noile tipuri de fortificații și corăbiile tip galon, revoluționare în raport cu galerele sultanului. Cauza fundamentală a ajuns să fie reprezentată de defectarea completă a sistemului de organizare a administrației otomane, cei care ocupau funcția de mare vizir fiind interesați să acumuleze averi mari pentru un trai de huzur până la adânci bătrâneți. Trebuia doar să nu-l supere pe padișah și să-i dea impresia că imperiul este bine administrat.
Domnitorul Mihai Viteazul a avut de înfruntat în vara anului 1595 oastea marelui vizir Sinan Pașa, un model de om dornic de ascensiune în ierarhie cu orice preț. Cum era robul sultanului, averea i-a fost preluată de fisc după moarte. Defterdarii au rămas șocați de ceea ce au văzut și orientalistul Aurel Decei a publicat în clasica lucrare despre istoria statului ridicat de familia Al-i Osman o parte din ceea ce s-a găsit în clădirile acestui demnitar.
Toate armele si hainele conțineau pietre prețioase, dar existau și rezerve în vederea prelucrării. Vasele din argint arătau bogăția unui conducător și masa celor găsite era de peste 5.644 kg.
Un întreg tezaur de akçele poate să fie trecut cu vederea în raport cu cele 600.000 de monede din aur. Era ceva greu de imaginat să găsești la un singur om o astfel de sumă ce echivala aproape cu tributul pe patru ani al Țării Românești la nivelul 1593, cel mai mare din istorie. Astfel de tezaurizări limitau cantitatea de monedă aflată în circulație și statul otoman nu mai avea fondurile necesare pentru întreținerea administrației și a armatei.
Sinan Pașa a fost acel fel de om care s-a agățat de putere cu orice preț, a simțit ocaziile favorabile și a avansat cu ajutorul pungilor cu aur. A reușit să moară fericit în funcția de mare vizir la 3 aprilie 1596 după ce a reușit să contribuie din plin la decăderea imperiului pe care jura să-l slujească.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
