România a căzut sub dominație sovietică începând de la 25 octombrie 1944 și așa a rămas până la căderea dictatorului comunist în decembrie 1989, chiar până la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991. Se promitea realizarea unei lumi noi și totul a fost dat peste cap de deciziile liderilor debarcați de pe tancurile cu stele roșii. Aceștia aveau drept misiune numai și numai să pună în practică ideile elaborate de Stalin și cei apropiați lui. Nici măcar nevoile vieții de zi cu zi nu contau în ochii noilor stăpâni.
Misiunea principală consta în pregătirea unei forțe de șoc prin care să se realizeze revoluția mondială și România a fost obligată să cumpere cantități uriașe de armament în timp scurt, ceea ce a dus la menținerea cartelelor alimentare chiar și după moartea dictatorului de la Kremlin. A fost importat tunul antitanc de calibrul 100 mm BS-3, o adevărată revoluție în raport cu cele de calibrul 75 mm, stocul de muniție fiind deosebit de scump. Spargerea frontului urma să fie asigurată cu aruncătoare de mine de calibrul 160 mm, bomba având 40,8 kg. Era prea puțin și au fost aduse și cele de calibrul 240 mm, acestea având mine de 130,7 mm. Sunt numai câteva exemple din ceea ce s-a cumpărat în vederea pregătirii marelui război cu lagărul capitalist, dar a muri Stalin și planurile au fost date peste cap.
Poporul român a cumpărat tehnică de artilerie din belșug și nu s-a mai avut bani pentru mâncare și medicamente. Au pierit mulți oameni, dar acesta a fost un detaliu pentru conducerea de la Moscova.
Cursa înarmării a continuat până la prăbușirea sistemului comunist.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
