Marea Criză Economică a pornit să se răspândească în întreaga lume după ce s-au prăbușit afacerile la bursă din New York. Industria grea a fost deosebit de afectată împreună cu orașele monoindustriale. Au fost fabrici închise, șomaj și o scădere a nivelului de trai. Sistemul de producție capitalist a fost identificat drept vinovat și abia din 1939 a crescut producția pe fondul cererilor militare.
Adevărul a fost exact pe dos față de ceea ce au scris istoricii și economiștii. Producția a crescut în perioada zisă de recesiune și fabricile au livrat mașini realizate cu cele mai noi tehnologii și proiectate revoluționar în raport cu ceea ce a fost realizat în primul deceniu interbelic. Din păcate, mărfurile livrate n-aveau utilitate pe piață și erau din ce în ce mai multe.
Uniunea Sovietică se industrializa rapid, dar nivelul de trai nu dorea să crească și chiar s-a înregistrat o foamete cumplită numită Holodomor. Ciudat! Uzinele mecanice duduiau și totuși populația era lipsită de bunuri de strictă necesitate și chiar de banala pâine. Explicația dezastrului n-are legătură cu Marea Criză Economică, genocidul fiind provocat de politicile Kremlinului din domeniul economic. Iosif Stalin dorea să realizeze cucerirea întregii planete și nu era satisfăcut de viteza de deplasare a infanteriei. Trebuia să fie înlocuită cu mijloace motorizate și blindate, cele care puteau să manevreze în adâncimea teritoriului inamic și să înfrunte mitralierele, cheia apărării din epocă.
Au fost cumpărate modele americane de tancuri și a fost inițiată producția de serie. A apărut modelul BT-2 în 620 de exemplare. Era prea puțin în raport cu măreția ideii de revoluție mondială și putea să fie loc pentru modernizări impresionante. Au fost lansate 1.946 de exemplare de BT-5, dar unele surse amintesc de peste 2.100. Arhivele sovietice ascund încă multe secrete și Federația Rusă păstrează dosarele în depozite tainice. Acestea dispuneau de tun de calibrul 45 mm, cea mai bună gură de foc existentă pe blindate de serie. Problema pentru posibilii adversari era că mașinile blindate puteau atinge pe șenile peste 70 km/h. A fost sacrificat blindajul gros din oțel pentru a permite motorului să asigure o deplasare rapidă. Rezerva de muniție de 110 lovituri de tun era suficientă pentru operațiuni de durată.
Fabricile au livrat în perioada 1932-1935 2.566 de tancuri de tip BT-2 și BT-5. Era o investiție uriașă în domeniul blindatelor atunci când nu existau celebrele Panzere. S-ar fi putut forma cam 13 divizii blindate intr-o epocă în care cele mai multe tancuri franceze erau încă de tip Renault FT 17, lente și cu un tun ce nu putea să asigure străpungerea noilor armuri.
Se zice că era criză economică, dar Uniunea Sovietică avea conducători care-și permiteau formarea unei adevărate armate de tancuri de tip crucișător sau de cavalerie. Erau mașini rapide concepute pentru manevre pe spații vaste împotriva unor trupe lente. Un BT-5 putea să ajungă până la 200 de kilometri de linia de plecare doar cu rezervoarele proprii. Problema forței motorizate era legată de camioanele insuficiente pentru aprovizionarea cu combustibil.
Istoricii au putut să scrie că n-a existat suficientă producție de mărfuri și putere de cumpărare, dar nu vor să recunoască adevăratele ocupații ale elitelor timpului, cele ce numai la pace și fericirea oamenilor nu se gândeau. Industria a prelucrat munți de materii prime, dar rezultatul final au fost armele necesare invadării Europei.
Marea Criză Economică a fost Marea Creștere Economică pe bază de armament și tancurile sovietice vor ieși la lumină în Spania anului 1936. Stalin a deturnat întreaga industrie spre producția militară, populația fiind lăsată să se descurce cu rămășițele și a rezultat un genocid prin înfometare.
Mereu este loc de mai bine și a fost lansat BT-7, tanc care a cunoscut o producție deosebită și istoria trebuie spusă separat.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
