Situația militară a României în toamna anului 1916 a fost deosebit de critică în urma slabei colaborării a armatei ruse și s-a luat decizia transportării tezaurului la Moscova, oraș aflat departe de linia frontului. Vagoanele au fost umplute cu lingouri, monede și obiecte din patrimoniul național. Se adăugau bunuri de valoare ale unor particulari. A venit zisa revoluție bolșevică și noul regim a pus stăpânire pe toate bunurile capitaliștilor români. Au mai fost retrocedate unele bunuri istorice, dar masa de aur a rămas în stăpânirea comuniștilor, cei ce spuneau că nu iubesc simbolul averii și al lumii capitaliste, cel ce corupea caractere. Nu prea avea loc în noua lume, dar se ținea cu dinții de metalul galben ce fusese acumulat de vecini. O economie prădalnică trebuie să jefuiască până la capăt.
Ambasadorul Rusiei la București și autori de documentare de la Moscova au ajuns la concluzia că tot România este datoare Uniunii Sovietice și apoi Rusiei. S-a putut spune chiar că au fost despăgubiri de război simbolice după Al Doilea Război Mondial, valoarea acestora fiind stabilită la 300.000.000 de dolari la valoarea din 1938. Oricine poate să spună că oricum o astfel de sumă era pur și simplu prea mică în raport cu ceea ce a distrus trupa română dincolo de Prut.
Este ciudat că Iosif Stalin era un om bun la suflet și ierta un popor ce nu se încadra în limitele ideologice ale Kremlinului, era prea religios și naționalist. Suma stabilită de Stalin n-a fost nici pe departe simbolică și s-a plătit până când s-a murit în masă de foame și sărăcie, vina fiind dată pe secetă și pe regimul burghez. Liderul de la Kremlin era obsedat de arme și suma cerută echivala cu 4.953 de avioane P-40 model pe care Uniunea Sovietică la avut în dotare. Scăderea prețului pe măsură ce se trecea la serii mai mari de aparate de zbor permitea producerea mai multor avioane în aceeași sumă. Iosif Stalin a dorit bombardiere strategice, dar acestea nu i-au fost oferite. Prețul unui exemplar era de puțin peste 300.000 de dolari și s-ar fi putut forma o flotă de 1.000 de aparate. Este interesant de precizat că Germania, Italia și Japonia n-au reușit să dezvolte astfel de avioane și nici combustibil nu se găsea din belșug. A fost trimis aliatului sovietic bombardierul bimotor B-25, o fortăreață zburătoare ce era însă prea mică pentru gustul Kremlinului. Banii jecmăniți din România sub formă de produse echivala cu 1.666 de exemplare. Livrările americane spre URSS au fost de 870 de avioane definite drept medii.
Poporul român a fost jefuit în cel mai cumplit mod de către cercul de putere de la Kremlin, cel care n-a fost în stare să producă altă idee decât cucerirea întregii planete în numele unei credințe politice străine de orice realitate. Acum este la rând la jefuit Ucraina. Popoarele sunt sacrificate în vederea atingerii unor obiective utopice.
Sursă imagine:Muzeul Național de Istorie a României
