Există și astăzi mulți români care susțin sus și tare că înainte era mai bine, că regimul comunist oferea locuri de muncă și locuințe pentru tot poporul. Nu se discută acum și de calitate, multe locuințe fiind și azi insalubre. Situația era înfrumusețată prin munca aparatului de propagandă și astfel nu erau prezentate decât realizări mărețe, grandioase, de intrau în creierul fiecărui cetățean. Cărțile erau și ele cosmetizate pentru generațiile viitoare. Astfel, în anuarul statistic din anul 1987 nu mai sunt prezentate date despre mortalitate și cartea a devenit foarte subțire. Sunt prezentate tot felul de procente uimitoare, 100% fiind prea puțin în multe cazuri. Se critică astăzi sistemul sanitar, dar nici în trecut nu era o situație prea bună. Astfel, luna martie secera în plin sufletele locuitorilor din România. Numai în martie 1959 au pierit 32.287 de persoane, adică aproape dublu față de o medie lunară. Mediul rural era lăsat în plata Domnului și pierderile erau duble față de urban în același an negru. Se știe că documentul NKVD din 1947 ordona clar ca sătenii să fie lipsiți de mijloace de producție și de orice bunuri pentru a nu se mai opune ideilor fanteziste ale regimului. Așa a rămas până la final, dar statisticile detaliate nu mai erau publicate. Se vede că satul românesc a rămas uitat până-n zilele noastre, dar se mai ajunge și pe ulițele prăfuite sau noroioase cu ocazia alegerilor. Săteanul a rămas un simplu aducător de voturi la fiecare patru ani.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 351/1966
