Al Doilea Război Mondial a început în mod obligatoriu la 1 septembrie 1939 și este mai mult decât evident că Germania nazistă a fost vinovată de tragerea primelor focuri de armă. Exact ca în 1914, conflictul a fost marcat de apariția surprizelor de tot felul și evenimentele militare au evoluat altfel decât au vrut conducătorii epocii. Europa era dominată de diviziile blindate germane, dar partea de est a continentului părea absolut liniștită. Partidul comunist promitea liniște și prosperitate maselor de oameni ai muncii. Erau oameni pașnici și meritau fericire din plin.
Conform istoriografiei oficiale, Frontul de Est a fost deschis de acțiunile Wehrmachtului în data de 22 iunie 1941. Este cunoscut că avioanele din cadrul Luftwaffe au pătruns adânc în teritoriul zis sovietic și au lovit aerodromurile unde se aflau dispuse aparatele de zbor cu stele roșii. Artileria a început să lovească toate obiectivele observate în zilele precedente și infanteria a trecut frontiera pentru a deschide calea blindatelor. Armata Roșie a încercat să reziste, dar a fost luată prin surprindere de violența atacului din ceea ce se numea Operațiunea Barbarossa. Stalin a fost de vină că n-au fost făcute suficiente concentrări de trupe și nu s-au realizat pregătiri defensive în regiunea de frontieră. În plus, trupele române au amplificat forța loviturii asupra diviziilor amplasate în vest.
Profesorul Valeriu Avram a publicat o carte despre Aviația sovietică deasupra României 1940-1944 și opera istoriografică este bine documentată. O informație despre ziua de 21 iunie 1941 ar fi trebuit să atragă atenția cititorului și autorul ar fi meritat să documenteze mai bine tema. Se poate afla că avioane sovietice au trecut frontiera începând de la orele 16. Toate aparatele de zbor aparțineau statului și nu se făcea ceva în afara ordinelor de partid.
Uniunea Sovietică era un stat totalitar și Iosif Stalin nu era un om cu care să se glumească atunci când îi erau încălcate ordinele. Poliția politică era peste tot și orice bănuială de ostilitate împotriva sistemului bolșevic putea să ducă la o sentință cu lagăr de concentrare sau chiar la execuție. Totuși, niște aviatori oarecare ar fi îndrăznit să treacă frontiera atunci când istoricii scriu cu tărie intelectuală că ordinul era să nu fie provocat inamicul ideologic, cel cu care se colabora totuși de la 23 august 1939. Mai grav. Au fost lansate și bombe împotriva unor ținte terestre. Aceste obiective au fost în preajma orașelor Huși, Vaslui și Roman, comandamentul sovietic vrând să testeze apărarea antiaeriană și aviația. Dacă prima localitate era aproape de Prut, în cealaltă cazuri nu se putea discuta de vreo confuzie, o rătăcire de moment sau orice altă scuză diplomatică sau istoriografică.
Trecerea avioanelor sovietice în spațiul românesc a însemnat o veritabilă declarație de război și astfel vinovată de începerea ostilităților a fost Uniunea Sovietică. Conducerea de la Kremlin a permis aviatorilor să realizeze acțiuni de luptă pe cerul României, țară atacată încă din iunie 1940 prin ultimatumul lui Molotov. Frontiera Uniunii Sovietice se afla sub controlul trupelor NKVD și numai apropierea de zona interzisă se putea lăsa cu o arestare sau cu împușcarea pe loc. Grănicerii aveau întotdeauna la dispoziție muniție de război și chiar cartușe tip dum – dum, cele ce provocau răni cumplite la contactul cu țesuturile umane. Se putea trage după fugari și după ce aceștia trecuseră în lumea capitalistă. O mutilare pe viață trebuia să le aducă aminte că soarta lor a fost cea de sclavi ideologici ai Kremlinului. Aviatorii sovietici au putut să treacă frontiera numai din ordin, altfel fiind considerați dezertori. Nu se poate considera că a fost o eroare de pilotaj din moment ce râul Prut este vizibil de la altitudine. Partea sovietică n-a fost lipsită de informații despre pregătirile militare inamice și s-a decis atacarea unor obiective aflate la vest de cursul de apă. Acțiunile veneau după mai multe incursiuni de cercetare și chiar atacuri cu mitraliere. Se aștepta doar un ordin de la Moscova pentru declanșarea unei operațiuni de amploare spre vest. Atacul german a încurcat toate socotelile strategice ale centrului de putere de la Kremlin.
Statul vecin a fost considerat vinovat de începerea ostilităților și a trebuit să plătească despăgubiri de război. Imperiul roșu a reușit să realizeze o scamatorie politică și istorică pentru a transfera toată vina pe umerii popoarelor din cadrul teritoriilor ocupate în 1944-1945.
Jaful a fost bine organizat, România socialistă nu si-a revenit nici măcar cu investiții masive din fonduri capitaliste. Au fost trecute peste Prut trenuri lungi cu mașini industriale.
România n-a fost vinovată de declanșarea și adâncirea războiului mondial. Marile puteri au vrut să-și ascundă politicile criminale de înarmare și au dat vina pe țările mici din Axă, cele care nu mai aveau parte de avocați și se mergea cu condamnările în serie. Dacă au fost execuții totalitare în vreme de război, învingătorii democrați au mers cu răzbunarea sângeroasă în masă în timp de pace. Aveau nevoie să șteargă cu sânge urmele faptelor îngrozitoare din deceniile interbelice.
Istoricul Valeriu Avram n-a insistat cu detalierea faptelor din 21 iunie 1941, dar trebuie să fie clar că Uniunea Sovietică a deschis focul în iunie 1941 și nici nu se mai poate susține teza că n-au fost făcute pregătiri militare în regiunile de vest ale lagărului comunist. Scapă de acuzații și Iosif Stalin, cel care după 1953 a fost acuzat că n-a fost în stare să aprobe efectuarea unei mobilizări de oameni și mașini militare în regiunile vestice. Dimpotrivă. Acestea erau numeroase și agresive.
Istoria trebuie să fie rescrisă din temelii în spiritul adevărului, dar este foarte dificilă misiunea după decenii de falsuri istoriografice. Se merge pe clasic și astfel se are timp să se publice tomuri groase despre bătăliile din ultimul conflict mondial.
Sursă imagine: Second World War The Military Photo Archive
