Populația din lagărul sovietic a fost educată astfel încât să se creadă că regimul comunist a dezvoltat economia pentru creșterea nivelului de trai. Mulți specialiști au scris că au fost progrese deosebite și o dovadă ar fi dezvoltarea orașelor în care existau multe fabrici producătoare de mărfuri. Ciudat era că locuitorii stăteau la coadă pentru orice și chiar au fost perioade de foamete. Untul era un lux și nici măcar pâinea nu se găsea în anumite perioade. Nici nu conta cât se muncea și câte resurse erau exploatate.
Explicația era simplă precum ideile lui Stalin, cel care a fost creatorul economiei sovietice și a fost respectat până acum în Rusia. Industria a fost ridicată în jurul domeniului construcției de mașini și ar fi fost cazul să fie prosperitate la nivel statal în funcție de cantitatea de materii prime și de energie electrică utilizată în întreprinderile gigantice. Totuși, nimic nu mergea în raport cu dorințele maselor deoarece conducerea era obsedată de producția de armament.
Tunul a fost considerat principalul mijloc de distrugere la nivel tactic și generalii cereau mereu guri de foc mai multe și mai puternice. O armă de calibrul 420 mm ar fi fost ideală prin proiectilul de 750 kg și a fost gata în anul 1957 la o masă de 55,3 tone. Pulberile puternice de propulsie generau presiuni ridicate în toate componentele din oțel de înaltă calitate și tunul autopropulsat numit Oka necesita o întreținere specială. A fost prea costisitor și a devenit piesă de muzeu.
Era o dezvoltare logică a tunului autopropulsat de calibrul 406 mm și care a fost denumit Kondensator. Masa acestuia era de 64 de tone și au fost realizate cinci exemplare folosite intensiv pentru teste. Proiectilele de câte 570 kg solicitau țevile lungi și toate mecanismele prin cantitatea de pulbere folosită la propulsie.
Gurile de foc au fost până la urmă scoase din uz și trimise tot la muzeu deoarece erau prea costisitoare și misiunea lor era luată de rachetele tactice. Acestea aveau o încărcătură de kuptă mult mai puternică și puteau să acționeze de la distanțe sporite fără să existe riscuri pentru servanți.
Au fost experiențe costisitoare, dar nu făcea economie Kremlinul când venea vorba de mijloace de distrugere clasice și nucleare.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
