Încă din cele mai vechi timpuri, instituțiile unei societăți au reprezentat adevărate repere pentru comunitate. Cele mai caracteristice instituții pentru vechile mahalale bucureștene erau lăcașurile de cult.
Un așezământ monahal notabil pentru locuitorii cartierului Uranus din București, ce a rezistat până în zilele noastre a fost Schitul Maicilor, care până în anul 1982 s-a aflat la baza Dealului Spirii. În ceea ce privește istoria sa, putem spune că ansamblul a fost finalizat în anul 1731 și a fost construit din dorința stareței rusoaice Kiriaki, în cinstea sărbătorii Bunei Vestiri, după ce a reușit să scape din robia otomană1. De asemenea, biserica a fost cunoscută și sub denumirea de Hagi Dima, denumire care provine de la numele mirean al persoanei ce a ctitorit ansamblul și anume Timotea Hagiika2. La fel ca și alte lăcașuri de cult, mănăstirea a fost înzestrată cu numeroase moșii de la persoanele care aveau un rol important în conducerea Țării Românești, dar odată cu secularizarea averilor mănăstirești, proprietățile sale au trecut în posesia statului.
Schitul Maicilor a reprezentat pentru locuitorii cartierului Uranus, dar și pentru orașul București, un loc în care aceștia își puteau găsi liniștea interioară, iar datorită mutării sale în anii ‘80, putem spune că legătura cu trecutul este încă vie. Biserica Schitul Maicilor din cartierul Uranus a reprezentat primul monument din Republica Socialistă România care a fost translatat din așezarea sa inițială, fiind salvat din calea sistematizării.
Bibliografie
Sandu, Vasilica, Descoperiri arheologice pe șantierele de translare. Partea I, Bisericile Schitul Maicilor, Olari și Mihai Vodă în „ București. Materiale de Istorie si Muzeografie”, Vol. XII, București, Editura Tipored, 1997.
Ionescu-Gion, Gheorghe, Istoria Bucurescilor, București, Editura Stabilimentul Grafic I.V. Socecu, 1899.
Referințe
1 Vasilica Sandu, Descoperiri arheologice pe șantierele de translare.Partea I, Bisericile Schitul Maicilor, Olari și Mihai Vodă în „București. Materiale de Istorie si Muzeografie”, Vol. XII, București, Editura Tipored, 1997, p. 31.
2 Gheorghe Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor, București, Editura Stabilimentul Grafic I.V. Socecu,, 1899, p. 195.
Sursă imagine: Flickr
