Al Doilea Război Mondial a rămas în centrul atenției specialiștilor în cercetarea trecutului pentru a se identifica lecțiile utile oferite de sângerosul conflict. Multe sunt cele ascunse prin arhive din dorința politicienilor și este absolut normal să mai fie secrete. Dacă încă mai sunt acte păstrate sub pecetea tainei, după ce au murit autorii documentelor, au dispărut armele în focul oțelurilor și au fost dizolvate unitățile militare, înseamnă că au fost comise cele mai abjecte fapte și istoria s-ar putea să fie rescrisă. Procesul este încetinit de existenta istoricilor politruci, cei ce pentru un pumn de arginți falsifică evoluția și semnificația evenimentelor. Sunt sprijiniți de anumite centre de putere, cele ce stăpânesc popoarele prin minciună pură.
Istoricul rus Mark Solonin are o experiență militară și a fost atras de ceea ce s-a petrecut în iunie 1941, dar a trebuit să plece din țară pentru a putea să publice. Un volum consistent intitulat Iunie 1941 diagnostic final a fost publicat pentru a elimina poveștile despre începutul ostilităților pe Frontul de Est. Este interesant de observat că orice specialist poate sa cadă în capcana legendelor cultivate timp de decenii. Textul cărții conține detalii despre armamentul trupelor de tancuri și documentarea este impresionantă. Prezentarea induce în eroare cititorul superficial. Lucrarea se deschide cu imaginea unui superb tanc Panther, mașină renumită prin blindaj gros și tun performant de calibrul 75 mm. Problema este că modelul de Panzer a întrat în luptă abia în iulie 1943 la Kursk. Ar fi fost normal să se înceapă cu o armă ce exista la începerea ostilităților. Se insistă mai departe cu evoluția tehnicii blindate germane și este prezentat tancul Tiger, cel ce a fost operativ în a doua parte a anului 1942. A apărut chiar și Tigrul regal din 1944. N-ar fi avut ce să caute în discuțiile despre confruntările din vara anului 1941. Se întărește astfel credința populară că blindatele germane au fost superior proiectate și mitul se rostogolește înainte.
O metodă favorită de manipulare a mulțimilor constă în prezentarea de imagini pe un anumit subiect și în cantități mari. Creierul obosește și acceptă o idee simpla, de obicei cea dorită de autor. Mark Solonin a apelat la aceeași metodă și sunt multe planșe cu tancuri germane și sovietice. Nu este rău să fie văzute armele despre care se discută, dar metodele de prezența lasă de dorit. Mașinile blindate sunt prezentate după țara de origine și astfel se poate face mai greu o comparație corectă. Mai mult. Tancurile nu sunt prezentate la scară și astfel rezultă că un Panzer II este comparabil mai mare ca un Panzer III. Nici față de Tiger nu este o diferență prea mare pe hârtie. Chiar există o imagine de dimensiuni reduse a monstrului apărut în 1942. Se spunea că hârtia suportă orice și se pare că minciuna umană găsește multe căi pentru umplerea spațiului alb. Legendele ce însoțesc fotografiile sunt făcute parcă să zăpăcească orice privitor. Tancul BT-7 este definit drept ușor, dar era echivalent aproape cu un Panzer I și un Panzer II împreună. Masa putea să fie comparabilă cu trei Panzer I din primele serii. Definiția pentru jucăria germană este de multe ori de tanc, dar avea ca dotare numai două mitraliere și acelea comparabile cu cele folosite de soldații infanteriei. Gânditorii de la Berlin au trimis astfel de mijloace motorizate să lupte pe front și au rezultat pierderi ce puteau să fie evitate.
Se trăiește într-o epocă în care imaginea contează și poate să fie folosită din plin la manipulare și dezinformare.
Sursă imagine: Flickr
