Se spune că nenorocirea a început în SUA și apoi a afectat întreaga lume. Descrierile abundă în detalii și autorii au ajuns la concluzia că a fost generată de viciile sistemului de producție capitalist și ideea a fost rostogolită în mediul științific. În plus, Uniunea Sovietică a fost un bastion care a rezistat datorită economiei planificate pe baze riguros științifice, marxiste. Documentele scoase la lumină de către istorici îndrăzneți au conținut informații despre lipsurile din lagărul socialist și chiar despre foametea cumplită numită Holodomor.
Este ceva ce nu se leagă în poveștile savanților. Existau fabrici, funcționau din plin, dar era în continuare recesiune. Oare de ce? Explicația este una foarte simplă: dezvoltarea de produse ce nu aveau legătură cu nevoile populației și chiar cu rațiunea.
A fost asamblată în perioada 1931-1933 mașina denumită K-7 și aceasta avea o masă de 24,4 tone. Era o bijuterie a tehnicii și trebuia să transporte până la 120 de oameni. Era un gigant deosebit de costisitor prin faptul că a blocat o mulțime de oameni în proiectul de cercetare și apoi în cel de asamblare. Construcția gigantică a fost executată la ordinele lui Iosif Stalin și s-a prăbușit ucigând 15 persoane. Se subînțelege că n-a adus vreun beneficiu popoarelor zise sovietice.
Se dezvolta în aceleași vremuri de lipsuri avionul ANT-20 Maxim Gorki și masa acestuia ajungea la 28,5 tone. Au fost începute lucrările în anul 1933 și prăbușirea s-a produs în 1935, atunci când un pilot de avion de vânătoare a inițiat o manevră riscantă și a lovit gigantul destul de fragil. Au fost pierdute cele două avioane și 45 de oameni. Prăbușirea a avut loc chiar în Moscova și trebuie să-l fi deranjat în mod deosebit pe Stalin. Totuși, era un avion impresionant prin capacitatea de transport și a fost asamblat un nou exemplar.
Se poate spune că doi coloși zburători nu puteau să afecteze o economie înfloritoare și se pare că istoricii conservatori au dreptate. Problema era că se lucra la bombardierul TB-3 și acesta a fost livrat în perioada 1930 -1937 în 818 exemplare ce nu aveau egal în lume prin dimensiuni și numărul de aeronave construite. Urma să lovească obiective strategice în adâncimea teritoriului inamic și putea să ridice cinci tone de bombe. Au fost făcute experimente și cu încărcături mai grele. Masa mașinii zburătoare era de 11,2 tone și necesita combustibil costisitor.
Nu se poate spune că muncitorii sovietici se plictiseau prin fabrici, dar marfa realizată nu avea valoare, consuma carburant și nu aducea venituri. A fost normal să existe lipsuri în societate. Nu exista țară din AXA Berlin-Roma-Tokyo care să dispună de o astfel de flotă aeriană și cheltuielile era pe măsură. Erau folosite și la lansarea de parașutiști, aripile late fiind ideale în acest scop.
Industria lagărului comunist funcționa din plin, dar nu aducea vreun beneficiu populației și astfel erau normale lipsurile și cozile din fața magazinelor. Țările vecine nici nu bănuiau ce aparate de zbor erau asamblate în vederea realizării expansiunii mondiale. Se ducea o politică externă pacifistă și de luptă împotriva fascismului pentru o imagine bună în lume. A fost doar propagandă și adevărata față a ieșit la lumină după 23 august 1939.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
