Luna februarie a anului 2024 se caracterizează prin temperaturi definite de către meteorologi drept deosebite, circulația aerului fiind predominant din sector sudic și lipsită de precipitații pentru regiunile sudice și estice ale României. Fenomenul este pus pe seama poluării ce generează o încălzire globală.
Spațiul carpatic este astfel poziționat încât circulația maselor de aer se poate face din orice direcție, ceea ce determină caracteristicile vremii pe durate mai lungi sau mai scurte de timp. Sosirea aerului dinspre Asia poate să genereze lungi perioade de ger sau fenomenul de viscol. Ciclonul din Marea Mediterană poate să aducă precipitații bogate îndeosebi în partea de vest a teritoriului sau se combină cu aerul rece și să determine formarea de troiene greu de străbătut chiar și de către mijloacele mecanizate grele. Dacă aceste mișcări ale fronturilor atmosferice coincideau cu campaniile militare, istoria putea să fie scrisă altfel decât plănuiau strategii epocii.
Era anul 101 d. HR. și legiunile romane înaintau pas cu pas spre capitala Daciei. Împăratul Traian nu dorea surprize prin pădurile necunoscute și trupele construiau drumuri, poduri și castre. Regele Decebal era conștient că mașinile de război romane nu pot fi oprite de zidurile cetăților din Munții Orăștiei și s-a gândit la o manevră strategică uluitoare pentru invadatori. Cetele de daci și cavaleria grea sarmată urmau să treacă Dunărea pe gheață în Moesia și astfel se realiza o străpungere a sistemului defensiv roman ce nu dispune de suficiente forțe de elită. Apoi s-ar fi putut înainta pentru interceptarea liniilor de aprovizionare ce permiteau hrănirea legiunilor din regiunea Hațegului. Armata invadatoare ar fi rămas înfometată și izolată în munții împăduriți. Oastea lui Traian era condamnată la pieire sau la o retragere rapidă. Planul de învăluire strategică era genial și romanii n-au prins de veste de ceea ce le pregătea Decebal. Iarna limita mișcările cohortelor și a iscoadelor, ceea ce a permis camuflarea concentrării forțelor de asalt.
Totul decurgea conform planului, dar a sosit un val de aer cald și gheața Dunării s-a subțiat, ceea ce a dus la scufundarea călăreților sarmați ce erau acoperiți cu armuri metalice. Și caii erau protejați cu solzi din fier. Fluviul a luat un greu tribut în vieți omenești și a afectat forța de impact a oștirii trimise în Moesia. Natura a fost complet împotriva dacilor și căldura a dus la dispariția podului de gheață. Flota romană a putut să preia trupele și să le ducă spre mare fără să fie epuizate. Au sosit și la timp pentru a limita pătrunderea invadatorilor veniți din nord. Mai mult. Corăbiile au putut pluti pe valurile fluviului și astfel a fost tăiată calea de retragere a dacilor. Oastea lui Decebal a fost prinsă între legiunile romane și flotă, ceea ce a dus la o bătălie de exterminare în zona Adamclisi. Au fost trimise în luptă și rezervele pentru ca trupele împăratului Traian să obțină victoria pe teren. Au fost calculate pierderi romane în morți de până la 3.800 de militari. Nu degeaba a fost construit un uriaș monument Tropaeum Traiani în amintirea celor căzuți pentru cauza Romei și o întreagă cetate pentru a bara înaintarea unor migratori veniți dinspre nord.
Bătălia din iarna anului 102 d. Hr. a fost decisivă pentru cursul războiului deoarece a frânt coloana vertebrală a trupelor mobile de la nord de fluvii și Decebal a fost obligat să încheie pace. Chiar dacă ostilitățile au fost reluate în 105, luptătorii daci n-au putut să oprească legiunile romane și Dacia a devenit provincie a Romei, ceea ce a accelerat procesul de romanizare.
Aerul saharian a decis soarta locuitorilor de la nord de Dunăre și formarea unui nou popor. Evoluțiile istorice sunt greu de anticipat și niciodată nu se știe care vor fi consecințele unor evenimente și decizii.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
