Anul 1964 este amintit în toate manualele școlare de Istorie prin documentul apărut în perioada 15 - 22 aprilie și prin respingerea renumitului Plan Valev. Istoricii au căutat ceva patriotic în perioada domniei lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, au descoperit cele două acțiuni de opunere față de ideile Moscovei și le-au oferit populației drept fapte de eroism și adevăruri științifice de necontestat. Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român in problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale a fost definită ca o schimbare completă de atitudine față de Kremlin.
Adevărul crud este că n-a existat pic de vitejie și totul a fost o făcătură aparatului de propagandă, mistificarea faptelor fiind perfect realizată și puțini sunt cei care au înțeles adevăratul sens al evenimentelor istorice. Mulți specialiști în cercetarea trecutului au fost vrăjiți de cuvintele alese în 1964 și s-a uitat complet că erau lansate mereu lozinci fără conținut pentru neam.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost renumit prin faptul că a simțit de unde bate vântul și a luat decizii astfel încât să fie permanent la putere și, mai ales, viu. Stalin avea grijă să mai epureze partidele comuniste astfel încât permanent să aibă fideli zeloși. Liderul de la București a manevrat perfect și făcut jocurile până la decesul din 19 martie 1965. Nu cumva acțiunile din 1964 au fost un joc în acest sens?
Adevărul era că la Moscova se formase o puternică grupare ce nu mai suporta puterea lui Nikita Hrușciov și Leonid Brejnev era prieten cu comuniștii români. Le-a sugerat acestora să înceapă o serie de acțiuni prin care să se demonstreze că există o puternică nemulțumire a poporului român față de politica liderului ce trebuia schimbat cu orice preț. Aceste inițiative nu urmau să afecteze unitatea lagărului comunist și nici eliminarea terorii de partid. Era o tipică luptă pentru putere în cadrul partidului cu unitate de monolit. Manevrele au reușit perfect și-n octombrie 1964 Leonid Brejnev a ajuns la putere.
Acest eveniment a dus imediat la încetarea independenței de formă și, drept mulțumire pentru rolul jucat, Gheorghe Gheorghiu-Dej a ajuns să dea numele unui oraș din regiunea Voronej până-n 1990. Este greu de crezut că un adversar al Uniunii Sovietice ar fi avut parte de această cinste.
Sursă imagine: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER)
