Ziua de 13 decembrie 1931 a fost una tristă pentru omenire prin trecerea în neființă a marelui psiholog francez ce ajunsese la vârsta de 90 de ani. Gustave Le Bon a fost un geniu al omenirii și a revoluționat interpretările despre modul în care oamenii își folosesc creierul în lumea secolului al XX-lea și legile publicate nu pot fi încălcate de popoare și generații.
Gustave Le Bon a rămas cunoscut prin lucrareaPsihologia mulțimilor, volum care a văzut lumina tiparului în anul 1895. Ideea de bază a cărții este că masele nu gândesc, au teze puține, ferme și greșite. Se comportă precum un copil obraznic, sunt crude și răzbunătoare, ceea ce s-a văzut în cazul procesului lui Socrate. Adoră conducătorii puternici și-i urmează oriunde în credința lansată. Nu contează cât de absurdă este și doar senzația de putere trebuie să domine mințile înfierbântate, cele ce au doar creierul șefului, obligat să fie mereu dur și hotărât. Orice slăbiciune se poate solda cu răzbunări sângeroase. Unii conducători au reușit să stăpânească perfect gândirea popoarelor și au fost urmați cu o fidelitate uimitoare și fără comentarii. Diviziile lui Napoleon Bonaparte au înfrânt armate numeroase și bine înarmate datorită credinței că sunt apostolii unei noi ere. Românii contemporani sunt convinși, după un sondaj din decembrie 2023, că înainte de 1989 se trăia mai bine. Se dovedește că masele n-au putere de discernământ și adoptă o interpretare eronată din folclorul urban. Dictatorul comunist părea un om hotărât și de aceea mulțimile de oameni terorizați și înfometați repetă acum inconștient că trăiau bine.
Cartea a fost studiată intens în Rusia și de către mulți conducători dar multe decizii luate au fost exact pe dos față de ceea ce a scris savantul francez. Omenirea a continuat să meargă împotriva rațiunii și se pune accent pe mulțimi, ceea ce se vede în mod deosebit în timpul mitingurilor convocate pentru orice.
O altă carte fundamentală a apărut în anul 1912 și era intitulatăRevoluția franceză și psihologia revoluțiilor, un volum prea puțin citit și, mai ales, neînțeles. Toate publicațiile despre evenimentele începute în anul 1789 au dezvoltat un adevărat cult pentru persoanele revoltate și s-a generalizat ideea că revoluționarii sunt oameni ce doresc binele popoarelor. Mereu au apărut noi și noi rebeli ce se ridică împotriva lumilor definite drept vechi, depășite. Gustave Le Bon a demonstrat în cel mai logic mod că revoluționarii sunt acei oameni bântuiți de idei fixe și care sunt chinuiți de utopii greu de realizat într-o lume îngrădită de legi și controale. Nu este de mirare că forțele revoluționare au atras întotdeauna mulți oameni care în mod normal ar fi fost închiși în spitale de psihiatrie. Robespierre, Marat și ceilalți iacobini au comis împotriva francezilor atrocități pe care nici măcar invadatorii străini nu le-ar fi comis. Provincia Vandeea a fost cel mai bun exemplu de ceea ce puteau face trupele fanatizate. Napoleon Bonaparte a trecut să facă export de revoluție și să ducă flăcările războiului prin toată Europa. Gustave Le Bon a reușit să realizeze o critică dură a ideii de revoluție, dar politicienii merg înainte cu poveștile ce lingușesc orgoliile mulțimilor. Chiar s-a dat o lege în Franța prin care sunt pedepsiți cei ce neagă realizările și simbolurile Revoluției franceze. Politicienii sunt în stare de orice și votează.
Cei care îndrăznesc să contrazică interpretările specialistului francez nu fac decât să repete erorile înaintașilor și să nu gândească pentru progres. Evoluția omenirii este oricum marcată de un primitivism în gândire, cel ce generează ura feroce din societate. Tot secolul al XX-lea a fost o luptă cumplită pentru impunerea unor credințe politice sau religioase în care conta mulțimea cât mai uniformizată și revoluționară.
Omenirea mai are de făcut mulți pași astfel încât să fie eliminate comportamentele negative și să se folosită mai mult gândirea rațională.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
