Un sondaj de opinie efectuat în vara anului 2025 pe un eșantion de 1.500 de persoane aduce un rezultat uimitor pentru specialiștii din București: 66% dintre respondenți l-au considerat pe dictatorul comunist executat în 1989 drept un conducător bun. Se crede că de vină pentru astfel de rezultate ar fi renumitele rețele sociale și o puternică propagandă în favoarea celui care a devenit un veritabil star virtual.
N-ar fi ceva uimitor în rezultatele anunțate de specialiștii români. Se știe de peste un secol că masele nu gândesc și pot crede în copaci, pietre sau animale, fenomen explicat pe larg de către renumitul psiholog Gustave Le Bon. Acesta a scris negru pe alb că mulțimile adoră liderii puternici și, mai ales, hotărâți, cei ce pot face orice cu oamenii din subordine. Napoleon, Hitler, Stalin sau Mao sunt numai câteva exemple despre cum popoarele sunt dirijate de către cei ce le vând iluzii puternice prin orice mijloace. Nici Nicolae Ceaușescu nu era deosebit și a făcut o intensă propagandă pe linia unui viitor luminos. Imnul oficial din epocă poate să fie un exemplu accesibil pentru a înțelege psihologia dictatorilor.
Adorarea lui Ceaușescu are o explicație simplă: oamenii nu au valori, nu au personalități cu care să-l compare pe cel ce-i ținea fără pâinea cea de toate zilele. Mulți sunt cei ce nu pot spune o vorbă despre domnitori și regi.
Românii au obiceiul să trateze Istoria drept o poveste care este lipsită de importanță în raport cu materiile la care sunt susținute examene de sfârșit de ciclu școlar.
Nu se învață la Istorie din cauză că sunt prea multe date și interpretări. Oamenii au viața scurtă și merită trăită. Numai tocilarii sunt buni pentru citirea manualelor.
Istoria nu este bună la ceva, doar să obosească mintea celor ce oricum știu tot și fără să citească. Oare câți părinți au spus cu convingere că au avut copii deștepți, care nu deschideau cartea și prindeau totul din clasă? Oare câți directori au pus orele de Istorie la sfârșitul programului și astfel clase întregi erau obosite și plictisite? Practica se menține pentru că se poate și mereu este ceva mai prețios decât învățăturile trecutului.
Se zice că majoritatea populației din România este creștină în diferite variante, majoritară fiind comunitatea ortodoxă. Nicolae Ceaușescu a fost ateu și un înverșunat dușman al bisericilor, cele pe care nu le suporta nici măcar ca monumente istorice. A dat ordin să fie demolată Mănăstirea Văcărești, cea care era o bijuterie ridicată în stil brâncovenesc de domnitorii familiei Mavrocordat. Ar fi echivalat cu o construcție precum Domul din Milano.
Dictatorul criminal le-a luat românilor pâinea, carnea, benzina, energia electrică, medicamentele și căldura din apartamente. Oare câți bolnavi s-au stins din lipsă de instrumentar? Au încercat românii să fugă peste graniță și frontiera cu Iugoslavia a fost umplută cu mormintele celor împușcați sau tocați cu elicele șalupelor grănicerești. Oare câți domni respectabili cu părul alb au mâinile mânjite de sânge? Oare câți au chinuit cu cea mai mare plăcere fugarii prinși pentru avansarea-n grad?
Nicolae Ceaușescu este iubit pentru că este mort și nu mai poate să facă rău prin decizii și acțiuni.
Orice politician de astăzi deranjează numai prin simpla prezență. Masele au fost întotdeauna pline de ură și acesta este motorul care pune în mișcare orice societate.
Sursă imagine: "Epoca Nicolae Ceausescu" de Gheorghe Ioniță
