Istoriografia din perioada comunistă a descoperit tot felul de formulări din care să rezulte că Armata Roșie nu era pregătită de război la 22 iunie 1941 și vinovatul de serviciu a fost Iosif Stalin, cel ce nu se pricepea la problemele militare. Mareșalul Jukov a mai identificat o persoană care să fie acuzată cât mai dur, în stil stalinist: mareșalul Kulik. Responsabil cu artileria, acesta n-a reușit să-l îndrume pe conducătorul suprem pentru a lansa producții de mare serie de tunuri de calitate.
G. K. Jukov, cel care a fost onorat cu titlu de mareșal și dacă n-a avut merite militare, a promovat teza în voluminosul tom de Amintiri și reflecții, dar n-a fost atent la formulări și s-a cam dat de gol că a procedat la dezinformări pentru generații întregi. Minciuna era la mare modă în societatea sovietică și una în plus nu prea mai conta. În realitate, cei care au redactat textul au scris negru pe alb că de la 1 ianuarie 1939 la 22 iunie 1941 au fost livrate trupelor 92.578 piese de artilerie, inclusiv tunurile de pe tancuri.
Era o cantitate de artilerie zdrobitoare și anumite tipuri de guri de foc au uimit inamicul german și român. Aruncătoarele de mine de calibrul 120 mm, obuzierele de 122 și 152,4 mm au fost folosite intens de către germani, cei care au fabricat și proiectilele necesare gurilor de foc. Orice om rațional n-ar putea să emită astfel de interpretări referitoare la lipsa de tunuri, dar minciuna era adorată și repetată drept adevăr științific. A rămas povestea despre lipsa de arme în Uniunea Sovietică și astfel Wehrmachtul poate fi definit ca o armată dezvoltată și înzestrată. Tezele au fost repetate de către cercetătorii occidentali și acum sunt răspândite prin mediul virtual cu o viteză uimitoare. Trebuie să fie idei simple și de înțeles de orice minte.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
