Recesiunea ar fi izbucnit în SUA în octombrie 1929 și a durat până-n 1933, dar efectele s-au resimțit până la declanșarea unui nou război mondial. A fost un marasm economic din care nu s-a ieșit decât prin comenzile consistente ale statelor. Industria grea n-a mai primit cereri de mărfuri și astfel au fost afectate și orașele legate de uzinele metalurgice sau mecanice. Activitatea din construcții a fost practic oprită în centrele urbane. A fost un dezastru planetar.
Datele statistice ale statului român vin să contrazică astfel de interpretări fanteziste. Anul 1929 a fost marcat de ridicarea a 6.711 clădiri cu 9.988 de apartamente ce dispuneau de facilități specifice lumii moderne. Ar fi trebuit să urmeze o prăbușire a cererii din cauza lipsurilor economice, dar s-a ajuns în 1932 să fie construite în 20 de orașe municipii 7.217 imobile care aveau 12.148 apartamente. Dacă se face o raportare la un tip de bloc din comunism cu două scări și 20 de apartamente, muncitorii din epocă au ridicat echivalentul a 607 blocuri în numai 20 de așezări. Noile construcții erau ridicate din materiale de calitate superioară și cererea de cărămidă, ciment, fier beton, țigle și tablă era în creștere. Erau necesare și instalații de apă, electricitate și încălzire. Întreaga economie națională era solicitată sau se făceau importuri de mărfuri de la firme renumite pentru cei cu dare de mână.
Poporul român tot repetă că s-a construit numai în perioada comunistă, dar nu prea se dorește să se citească despre trecut și să se vadă că tocmai cei debarcați de pe tancurile sovietice au fost cei care au distrus un proces de evoluție după model românesc și occidental. Nu erau necesare în epocă folosirea unor lagăre de concentrare și munca forțată a celor ce erau definiți drept dușmani ai poporului.
Sursă imagine: Cluj.com
