S-a scris mult despre recesiunea apărută în SUA anului 1929 și care s-a extins la nivel planetar timp de un deceniu și s-a ajuns la concluzia că totul a pornit de la viciile sistemului capitalist de producție. Evenimentele au fost descrise pe larg și par adevăr științific de neclintit.
Există însă unele semne de întrebare chiar dacă este citit numai ceea ce s-a publicat până-n prezent, minunile rămase prin arhive urmând să fie șocante cu condiția să fie interpretate în mod corect, cinstit. Mareșalul G.K. Jukov a publicat o carte de amintiri ce este plină de informații și este evident că a fost ajutat de un colectiv larg de autori pentru redactarea tomului stufos. A fost publicată în varianta românească încă din anul 1970 și a fost amintită de mulți istorici, dar n-a existat interes pentru aprofundarea interpretărilor în diferite domenii. Conducătorul militar scrie la un moment dat că Armata Roșie număra în anul 1933 885.000 de soldați și ofițeri, ceea ce nu părea să fie prea mult. În realitate, era deosebit de greu să realizezi întreținerea unor efective colosale tocmai când era epocă de foamete în zona ucraineană. Statul sovietic ținea o armată uriașă în vederea cuceririi întregii planete și efectivele amintite consumau degeaba hrană, haine, muniții și combustibil.
Se zice că nu s-a făcut prea multe în epoca de recesiune, dar Stalin avea efective ce echivalau cu circa 59 de divizii. S-a ajuns în 1937 la peste 1,5 milioane de militari, ceea ce însemna echivalentul a peste o sută de divizii de infanterie. Erau oameni care consumau în zadar resursele strânse cu greu, inclusiv prin folosirea muncii deținuților politici, cei ce piereau în lagărele înghețate din Extremul Orient și din Siberia. Industrializarea s-a realizat numai și numai pentru a avea Armata Roșie tot ce era necesar pentru operațiuni de amploare. Oamenii erau doar partea vizibilă a fenomenului de militarizare completă a Uniunii Sovietice.
Iosif Stalin a tocat resursele Uniunii Sovietice pentru întreținerea Armatei Roșii și a fost normal să fie foamete și sărăcie în lagărul socialist. Această orientare economică de război a dus la o prăbușire a consumului în regiune, ceea ce a antrenat o afectare a întregului mediu economic mondial. Lipsurile au fost provocate de politica de înarmare excesivă a conducătorilor din întreaga lume și liderul de la Kremlin a fost în fruntea competiției începând din 1927. Armata Roșie urma să fie dezvoltată astfel încât să ajungă cea mai puternică din lume și să realizeze transformarea întregii planete într-un singur lagăr de concentrare după model stalinist. Era visul de aur al dictatorului comunist, anunțat cu tărie în programul politic publicat în ianuarie 1924.
Marea Criză Economică a fost provocată de politica de înarmare excesivă a Uniunii Sovietice, organism statal care a dereglat activitățile comerciale prin comenzile și exporturile masive. Stalin nu respecta legile capitalismului și a reușit să deregleze afacerile prin plasarea de oferte prea generoase pentru patronii capitaliști. Fluxurile de mărfuri au ajuns să fie dirijate spre imperiul roșu și multe regiuni din Occident au fost afectate de lipsa de bunuri. În plus, erau expediate mărfuri ieftine și astfel piereau producătorii capitaliști. Războiul economic are diferite forme de manifestare.
Sursă imagine: GetArchive
