Nicolae Ceaușescu a preluat puterea în martie 1965 și a luat măsuri pentru dezvoltarea economiei cu ajutorul creditelor luate din lumea capitalistă, de la odioșii imperialiști. Tot din Occident venea și tehnologia de calitate înaltă și mulți sunt cei ce regretă epoca apusă în decembrie 1989. Pare să fi fost un fel de paradis în concepția celor care cad în trecut și rămân acolo. Sunt convinși că era bine sub conducerea unui patriot adevărat din Scornicești.
Au fost unele probleme economice generate de plata datoriei externe, dar au fost luate măsuri și obiectivul politic măreț a fost atins. Spun astăzi oamenii că nu se poate obține o victorie fără unele sacrificii, o gândire tipic fatalistă ce are origini în religie. Masele au idei puține, ferme și greșite.
Realitatea a fost că statul comunist avea o economie planificată după principiile politice stabilite de ideologie și de tezele tovarășului Stalin și nu avea vreo legătură cu piața internă și externă. Conducerea statului comunist român era hotărâtă cu orice preț să sporească producția de oțel de la combinatul metalurgic din Galați, ceea ce era un fel de ghiulea legată de piciorul economiei socialiste. Erau cheltuieli ridicate cu importurile de materii prime și nu se ținea cont de cererea de pe piață. Ideea de bază era că trebuie să sporească livrările de produse finite. Nici nu conta că pe piață era prea mult metal și astfel prețul oferit scădea de clienți, dar ideea de rentabilitate adevărată nu era ceva aplicat în economia socialistă.
Conducerea de la București avea și dorințe mai aeriene și s-a hotărât că trebuie cu orice preț să existe în București o fabrică de avioane care să livreze aeronave de pasageri de calitate superioară și astfel să se renunțe la importurile costisitoare. Mai mult. România socialistă ar fi devenit exportator de material volant scump și astfel s-ar fi făcut rost de valută forte.
Ideea nu era rea în teorie și a început colaborarea cu Marea Britanie pentru producerea de aeronave denumite local ROMBAC 1-11 și s-a realizat inițial asamblarea de avioane din piese importate, tehnologiile de fabricare pentru toate componentele urmând să fie asimilate în timp. Primul avion a rulat pe piață în anul 1982 și s-a reușit ca până la evenimentele din decembrie 1989 să se mai monteze alte opt. Se poate zice că a fost o realizare deosebită a uzinei din Băneasa, dar a fost in realitate un dezastru economic. Nu se poate întreține o fabrică întreagă numai pentru câteva aparate de zbor pe care tot statul să le cumpere. Erau cam puține nouă exemplare din totalul de 80 cât fusese stabilit. Erau probleme cu asimilarea producerii de piese și avionul nu mai era căutat în Europa deoarece era uzat moral și motoarele zgomotoase nu mai erau acceptate pe aeroporturi. România era în competiție cu giganți precum Boeing și Airbus și nu prea se putea face concurență celor ce ofereau piese de schimb și întreținere în cele mai îndepărtate aeroporturi.
Ideile economice promovate de Nicolae Ceaușescu și-a lui ceată erau mai mult decât șocante pentru un specialist în domeniu. Autoritățile de la București ordonau economii de combustibil prin reducerea numărului de autobuze și automobilele particulare primeau benzină cu rația. Nici autobuze pentru orașe nu mai erau achiziționate și numărul acestora a scăzut drastic în ultimul deceniu de guvernare comunistă. A fost o uimitoare involuție tehnologică, dar poporul român de astăzi trăiește în lumea iluziilor cultivate cândva de propagandiștii bine plătiți. Omenirea trăiește mereu pe bază de fantezii și iluzii și nu suportă interpretările științifice.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
