S-a scris că în perioada de recesiune care a început în octombrie 1929 a fost înregistrată o prăbușire a consumului de materii prime și că populația o ducea din ce în ce mai rău. Scăderea nivelului de trai a dus la o nemulțumire generalizată și la afirmarea partidelor extremiste.
Anuarul statistic al României interbelice arată o altă situație. S-a înregistrat o sporire a consumului de combustibil în economie și gazul natural era adorat din moment ce era relativ ușor de transportat spre uzine și locuințe prin conducte și nu polua precum cărbunele sau păcura. Au fost înregistrate în anul 1929 consumuri de aproape 806,6 milioane de metri cubi și ar fi trebuit să scadă dramatic pe fondul recesiunii. S-a ajuns însă în anul 1933 la aproape 1,5 miliarde m.c., ceea ce înseamnă o tendință spre dublare. S-a trecut chiar la 1,81 miliarde m.c. în anul 1935.
S-a produs un fenomen interesant pe piața românească a combustibililor: prețul gazului a scăzut în mod semnificativ și clienții erau astfel încurajați să consume cât mai mult. Dacă în anul 1929 toată cantitatea a fost estimată la ceva peste 487,4 milioane de lei, livrările din 1935 au costat numai ceva peste 517,7 milioane de lei.
România progresa în exploatarea unei resurse naturale ce se anunța de viitor, dar erau multe de făcut în domeniul chimic.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
