Istoricii din întreaga lume au plâns că uzinele industriei grele nu primeau comenzi și sufereau și orașele dezvoltate. A fost recesiune și oamenii au suferit.
Comenzile despre care se știe astăzi arată o situație complet diferită. Firma Bofors producea mărfuri speciale cu o masă de 2,55 tone din cele mai bune oțeluri și client era Finlanda. Tunurile navale costau o avere, dar nu se făcea economie din moment ce Moscova promitea să transforme țara în lagăr comunist și dezvolta mase de bombardiere strategice.
Helsinki a cerut și tunuri de calibrul 254 mm pentru apărarea coastelor prin instalarea pe cuirasate în miniatură. Proiectarea ar fi început prin 1929 și au început să intre în dotare în 1932. Erau niște giganți din aliaje de cea mai bună calitate și care implicau un consum ridicat de energie. Masa unei guri de foc era 37,9 tone. Marinarii români îndrăzneau să viseze la piese de artilerie de calibrul 150 mm, dar nici în cărțile de anticipație nu se gândeau la o dotare cu cuirasate pentru apărarea coastei.
Fabricile din Suedia mergeau din plin și erau plătite de cetățenii din țara vecină. Cerere era din plin de tunuri de toate dimensiunile și cu diferite destinații. Era absolut normal să nu existe resurse financiare din belșug pentru masele populare.
Marea Criză Economică a fost provocată de centrele de putere prin politicile accelerate de înarmare, fenomen care a fost dezlănțuit din 1926.
Sursă imagine: NARA & DVIDS Public Domain Archive
