Recesiunea din 1929 a fost descrisă în cărțile istoricilor și economiștii au tratat-o pe larg pentru a-i înțelege mecanismele. S-a ajuns la concluziile că sistemul de producție capitalist dă rateuri periodic și că activitatea în construcții a fost practic oprită. Teoriile au fost rostogolite până când au devenit adevăr științific de necombătut, mai ales că au fost susținute de nume mari din toate domeniile.
Realitatea a fost că întregul peisaj din orașe a fost schimbat în perioada 1929-1933 de nici localnicii plecați mai mult timp n-ar mai fi recunoscut multe zone. Transformarea a fost vizibilă și în Washington chiar în zona Lincoln Memorial. A apărut în 1932-1933 American Institute of Pharmacy Building, o construcție din oțel, beton armat și cărămidă ce respecta standardele de înălțime impuse în centrul capitalei. A fost ridicată în stilul Beaux Arts târziu pentru a se integra în peisajul antropic.
Orașul Seattle avea probleme legate de administrație și erau prea multe instituții risipite pe spații vaste, ceea ce ducea la apariția de întârzieri sau de neînțelegeri în interiorul organismului statal. S-a proiectat începând din 1930 o clădire în stilul Art Deco și aceasta a fost finisată în 1933. Era realizată din structură de fier inclusă în beton și se folosea aluminiu, material costisitor, la ferestre. Federal Office Building era o capodoperă a arhitecturii administrative funcționale și a ajuns să adăpostească 52 de instituții.
Oare cum a fost posibil să se spună că activitatea în construcții a fost practic oprită? Oare de ce scriitorii de tot felul n-au folosit astfel de imobile pentru a ilustra perioada 1929-1933 și anii până la Al Doilea Război Mondial? S-a ascuns ceva timp de decenii și nu mai este mult până la secol.
SUA s-a dezvoltat uimitor în perioada definită drept de recesiune și le este cumplit de greu specialiștilor să recunoască transformarea în timpul căreia au fost unele probleme. Dacă s-ar merge pe același sistem de gândire, n-ar fi existat vreodată perioade de prosperitate.
Orașele epocii au prosperat, populația a crescut și era nevoie de energie electrică și de apă potabilă sau pentru uz industrial. Se impunea un control al scurgerii volumelor de lichid, viiturile nefiind interesante în lumea contemporană decât pentru amatorii de peisaje sălbatice. Henry Ford, căruia afacerile îi mergeau de minune, a plătit pentru ridicarea unui baraj pe râul Huron și s-a format în 1932 un lac cu o suprafață de 395 de hectare. Apa era un produs vital în marile orașe, dar patronii cereau cu înfrigurare pietriș, ciment, oțel, aluminiu, cărămidă, marmură și alte roci. Chiar erau căutate cele de calitate superioară și nu se mai ținea cont de cheltuielile de transport.
Planeta era transformată în stil antropic și nu mai era loc pentru natură. Ritmul schimbării era dat tocmai de cei ce conduceau societatea și care mereu se plângeau de lipsa schimbării. Nu erau uitate lacrimile pentru averile care ar fi fost și mai impresionante. Mai puneau niște plânsete în favoarea celor săraci, cele ce puteau să aducă voturi prețioase pe la alegeri. Regia era perfectă și a dat roade în timp, dar a cam venit vremea să se spună adevărul.
Trebuie să se termine cu legendele despre un trecut în care nu s-a construit ceva voluminos și durabil. Au fost alese exemple din regiuni diferite ale SUA pentru a înțelege amploarea fenomenului transformării. Vântul schimbării devenea uragan.
Sursă imagine: Flickr
