Secolul al XX-lea a cunoscut o dezvoltare a sistemului de învățământ și științele au progresat rapid, ceea ce a permis o creștere a producției industriale și a celei din agricultură. Omenirea a avut multe bunuri de cumpărat și comerțul s-a dezvoltat rapid. Au apărut și politicieni care susțineau că știu totul și luptă pentru fericirea maselor populare. Mereu se punea accent pe fericirea popoarelor și erau promise măsuri revoluționare, care să elimine misticismul religios din trecut.
Teoria sună mereu frumos și hârtia suportă totul. Realitatea este complet diferită de ceea ce promit politicienii cu limba mieroasă. Populația dintre Prut și Nistru s-a putut convinge încă o dată în februarie 1947. Statul comunist promitea prin propagandiști realizarea unui singur lagăr care să fie un fel de paradis terestru. Locuitorii români au fost supuși unui sever regim de colectare a cerealelor și a altor produse agricole pentru îndeplinirea planurilor de stat și indicațiile Moscovei au fost executate fără milă și îndurare față de cei ce erau acuzați mereu că nu vor să îndeplinească mărețele planuri stabilite de Stalin. Nu s-a ținut cont că a fost secetă severă în anul 1946 și mortalitatea a început să crească fulgerător prin satele cu populație înfometată. Au fost înregistrați în luna februarie a anului 1947 23.791 victime, ceea ce însemna de peste 4,7 ori mortalitatea din luna februarie a anului precedent (5.013 morți).
Era deosebit de mult în raport cu ceea ce însemna o lună normală și totul s-a petrecut pe fondul confiscării alimentelor de către Moscova, autoritățile comuniste fiind celebre prin măsurile de confiscare a produselor alimentare pentru întreținerea orașelor ce produceau pentru industria de război. A fost un adevărat genocid împotriva poporului român din Basarabia, dar omenirea astăzi trebuie să știe numai despre Holocaust. Rusia a adus cele mai mari nenorociri neamului românesc și chiar propriei populații.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
