Tancurile sovietice au invadat România în anul 1944 și trupele româno-germane au reușit să apere o linie la nord de Iași până-n luna august. Întreaga țară a fost apoi ocupată și de la 25 octombrie 1944 se poate scrie despre intrarea completă în lagărul comunist, cel ce ar fi trebuit să fie veșnic.
Autoritățile de la Kremlin au scris și spus că aduc peste tot fericirea locuitorilor, dar datele publicate de către istoricul Valeriu Pasat demonstrează că realitatea nu face parte vreodată din discursul oficial totalitar. Forțele de ocupație au început să pună cote cât mai mari pentru a strânge produsele necesare trupelor pe front sau pentru hrănirea muncitorilor ce lucrau în fabricile cu destinație militară și s-a ajuns ca populația locală din Basarabia să fie lipsă de alimentele de strictă necesitate. Erau lipsuri catastrofale și la capitolele haine, încălțăminte și medicamente, ceea ce a dus la o catastrofă în ceea ce privește nivelul de trai și mortalitatea a atins dimensiuni de genocid, de masacrare a unui întreg popor. Au pierit în total 82.062 locuitori, ceea ce era mult chiar și-n raport cu anul secetos 1946, atunci când au pierit 64.949 persoane.
Regimul de la Kremlin îi trata cât mai dur pe români pentru a-i face să uite de iubirea de România. Dacă piereau, nu era vreo problemă. Nu se uita Stalin la amănunte precum viața robilor ideologici dintre Prut și Nistru.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
