România socialistă făcea parte din lagărul comunist și trebuia să se dezvolte după indicațiile venite de la Moscova, combinate fiind ideile cu cele inspirate din realizările făcute de conducerile din Coreea de Nord și China. Liderul comunist de la București nu avea vreo legătură cu neamul românesc și cu restul Europei, ci dorea să făurească o lume nouă în conformitate cu ideile cele mai primitive venite din lagărul totalitar.
Universitățile nu erau pe gustul lui Nicolae Ceaușescu deoarece profesorii și studenții puteau să gândească prea mult și se ajungea în situația să fie puse cam multe întrebări. Profitând de introducerea plății forțate a datoriei externe, conducătorul de la București a ordonat reducerea numărului de tineri care puteau să ajungă în cadrul învățământului superior și autoritățile au stabilit pentru anul 1985 să fie numai 159.798 de studenți, ceea ce însemna o slabă dezvoltare industrială pentru viitor. Grav era că 100.040 dintre cei ce intrau la facultate erau acceptați la învățământul de zi. Se știe că la seral și la fără frecvență calitatea pregătirii scade.
Plata datoriei externe a dus și la justificarea politicilor de economisire a fondurilor publice și parcă era prea mult personal prin universități. S-a rezolvat repede problema și s-a ajuns la un total de 12.961 de persoane în anul 1985 în raport cu cele 14.592 existente în 1980, an care a cam fost ultimul de prosperitate în urma primirii de capital străin.
Se poate spune că erau totuși destui oameni în curs de pregătire pentru nevoile poporului român, dar nu trebuie să se uite că din total trebuie să fie scăzuți cei 10.774 de tineri veniți din străinătate pentru pregătire. Statul comunist era interesat să mai obțină ceva bani, dar era important să se formeze și fanatici adepți ai socialismului.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 528/1966
