Se spune prin discuții particulare și chiar publice că înainte de 1989 se învăța mult și bine sub îndrumarea partidului, personal a tovarășului Nicolae Ceaușescu, cel ce dorea ridicarea României socialiste pe cele mai înalte culmi de dezvoltare și progres. Patria întemeiată începând din 6 martie 1945 trebuia să depășească lumea capitalistă și să devină un model pentru întreaga omenire. Aceasta era teoria dragă celor din fruntea grupării politice unice.
Adevărul este de multe ori deosebit de crud și nu este accesibil maselor populare, cele ce adoră ideile simple și nu contează cât de eronate pot fi. Partidul stabilea în fiecare an cotele de studenți pentru fiecare facultate și existau în anul 1980 134 de facultăți în toată țara și erau incluși în programe de formare superioară 192.769 de studenți. Se poate spune că erau destul de mulți, dar raportat la populația întregii țări sau comparativ cu situația din alte state se stătea prost din punct de vedere cantitativ. Dacă se ține cont că tinerii nu aveau acces la publicații străine și cu date noi, formarea stătea deosebit de prost. Nici la toate cărțile din țară nu avea oricine voie să ajungă, multe opere valoroase de Istorie fiind interzise sau puteau fi analizate numai de profesorii și studenții ce erau pe linia partidului totalitar.
Partea proastă era în anul 1980 că 15.888 de studenți erau aduși de formațiunea politică din străinătate și astfel numărul românilor era redus prin politica celor de la putere. De ce se făceau eforturi cu pregătirea străinilor? Se va spune că pentru obținerea de valută forte. Exista și o motivare economică, dar statul socialist dorea să formeze niște elite care să domine popoarele și astfel să fie introduse noi și noi suprafețe în lagărul comunist. Trebuia să se facă totul pentru a se ajunge la cucerirea întregii planete, armele nefiind suficiente pentru această misiune utopică.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 522/1966
