Autoritățile din România Mare au făcut un recensământ în anul 1930 pentru a se vedea situația țării la un deceniu de la Marea Unire și datele acumulate de recenzori au fost deosebite. Orașul Oradea era un pol de dezvoltare economică în partea de vest a țării și cunoștea o creștere demografică normală, neimpusă prin presiunile autorităților.
Localitatea de pe malul Crișului Repede avea o istorie bogată și progresase mult prin dezvoltarea schimbului de mărfuri specifice câmpiei cu cele aduse de la munte. În plus, era situată pe un drum comercial ce lega Europa Centrală de Transilvania și a fost firească o urbanizare a zonei prin activitatea a trei etnii: maghiară, română și iudaică. Evreii au profitat în perioada austro-ungară de dezvoltarea economică și au transformat localitatea într-un adevărat Sion.
Populația Oradei era în anul 1920 de 68.081 locuitori, dominanți numeric fiind maghiarii și evreii. Progresele economice din româneasca eră au atras valuri de locuitori în centrul urban ce dezvolta schimburi comerciale bănoase cu parteneri din Ungaria, Austria, Cehoslovacia și Germania. Se construia masiv în oraș în stil Art Deco. Era la mare concurență cu Timișoara pentru locul al doilea după colosul numit București la capitolul imobiliar.
Era nevoie de apartamente și case deoarece recenzorii au găsit 82.687 de locuitori, creșterea fiind cu peste 1.400 de persoane pe an. Orașul a fost un adevărat pol de atracție pentru locuitorii români, cei ce suferiseră dure persecuții sub dominația maghiară. A fost un progres de la 8.441 la 22.412 orășeni români.
Progresele înregistrate în România Mare au enervat centrul de putere de la Budapesta, cel ce nu dorea să vadă orașe mari prea aproape de capitala ce trebuia să absoarbă oameni, resurse și glorie. A urmat dezastrul din 1940 pentru centrul urban traversat de Crișul Repede, trupele maghiare invadând liniștita urbe românească.
Sursă imagine: Oradea în Imagini
