Anuarul statistic al unei țări poate să fie o adevărată mină de informații pentru un istoric, dar mulțimea de date sperie orice cititor ce consideră că timpul ar fi mai bine valorificat dacă sunt scrise scurte povești în stil clasic. Mulți sunt cei care, referindu-se la epoca dominată de Nicolae Ceaușescu, spun că a fost o industrie dezvoltată și astfel puteau fi obținute frumoase sume în valută forte, ceea ce a permis plata datoriei externe.
Anuarul statistic imprimat în anul 1986 are un volum redus de date în raport cu cel din 1940, dar și cele prezentate sunt suficiente pentru a demonstra că nu era prea bine înainte de 1989. Autoritățile comuniste de la București au reușit performanța să realizeze o exploatare sălbatică a resurselor naturale și lemnul era considerat un aur verde, regenerabil. Pădurile au fost tăiate masiv și au fost trimise peste granițe volume de lemn care au ajuns la 881,5 mii metri cubi de cherestea de conifere, cel mai căutat lemn din economie și construcții. Regimul avea nevoie de bani și au plecat spre clienții străini 448,5 mii mc de cherestea de foioase. Volumul indică o disperare a regimului politic totalitar și saltul de la 312,2 mii mc în 1980 arată o despădurire masivă a zonelor înalte, ceea ce favoriza eroziunea. Cum împăduririle se făceau greu, terenul se degrada. Ecosistemele erau distruse cu drujbe și tractoare puternice pentru totdeauna și poporul nu profita de pe urma acestui jaf de proporții.
A fost un jaf cumplit al pădurilor și care indica faptul că regimul făcea totul pentru obținerea de dolari și vindea cherestea. Era o marfă puțin prelucrată și care aducea puțină valută, ceea ce însemna că statul comunist sporea cantitățile. Teoretic, ar fi trebuit să se procedeze la o prelucrare superioară până la nivel de mobilă, instrumente muzicale, yachturi etc. S-a făcut prea puțin pentru dezvoltarea unei industrii moderne a lemnului și s-a mers pe tot ceea ce era mai simplu în vederea obținerii de dolari. Regimul insista pe industria grea și a neglijat ceea ce ar fi putut să aducă bani mulți și cu investiții reduse. Forțat de programele costisitoare, Nicolae Ceaușescu trebuia să vândă cantități uriașe de produse ieftine și erau cumpărate tehnologii scumpe, dar care nu aduceau întotdeauna profit. Dimpotrivă. Amplificau cheltuielile și totul a fost acoperit prin reducerea consumului populației.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 8/1972
