Emil Borisovici Valev a fost deosebit de criticat deoarece ar fi dorit să distrugă industria socialistă sau chiar să destrame paradisul terestru denumit România populară. A fost atacat cu ură proletară în anul 1964 și apoi cu mânie intelectuală după 1990.
Această luptă istoriografică este o dovadă de superficialitate din partea celor care au publicat tezele prin tomuri științifice și manuale școlare. Geograful sovietic a scris că România populară trebuia să se industrializeze în jurul combinatului de la Galați, cel ce urma să stea la baza industriei constructoare de mașini. N-a scris vreun rând despre dezindustrializare și totul în text este sumar, clar și pe linia partidului. A fost normal că n-a pățit ceva și a rămas în continuare cadru didactic universitar.
Valev a fost un oarecare geograf care a căutat căi prin care economia socialistă să funcționeze și specialistul din Moscova era deosebit de încântat de politica autorităților de la București și Belgrad de construire a hidrocentralei de la Porțile de Fier prin colaborare în mod egal. Ar fi vrut chiar ca modelul să fie extins și pe sectorul bulgar al Dunării și chiar pe cel sovietic pe la Isaccea. Energia electrică urma să modernizeze întreaga economie a României și nu era ceva rău. Hidrocentrala urma să valorifice potențialul fluviului în cel mai bun loc și nici nu se pierdea prea mult teren arabil. Nici impactul social nu era unul șocant. Valev cunoștea ceea ce s-a întâmplat în Rusia sovietică a lui Stalin, dar a găsit o formulare elegantă de ocolire.
Relațiile cu Iugoslavia lui Tito erau de-a dreptul derizorii din punct de vedere economic și nu conta că țările erau vecine. Dimpotrivă. Valoarea mărfurilor schimbate abia se ridica la 76,5 milioane de lei valută și Belgradul era mai interesat de bunurile românești. Raportat la volumul comerțului cu Germania capitalistă, 539,2 milioane de lei valută, vecinul dunărean aproape că nu exista. Se impunea o strângere a relațiilor comerciale și potențial exista de ambele părți pentru cantități mari de mărfuri. Partea iugoslavă era interesată de ce ofereau comuniștii români, dar nu s-au făcut eforturi serioase pentru creșterea prosperității în regiunile sud-vestice. S-a ajuns totuși la 421,3 milioane de lei valută tocmai în anul 1970. Anuarele statistice comuniste au un text scurt și rece, dar surprind această lipsă de interes pentru o dezvoltare economică rațională a fabricilor din România prin distribuirea mărfurilor către clienți apropiați și interesați. Germania federală avea un trafic de 1.963 de milioane de lei valută în anul 1970 și erau mult mai costisitor transportul pe distanțe lungi.
Emil Borisovici Valev a scris numai de bine în anul 1964 și s-a ales cu o celebritate pe cere nu și-a dorit-o. Era cât pe ce să ajungă prin Siberia, dar autoritățile sovietice din 1964 erau mai echilibrate decât cele din timpul lui Stalin. Este un model de ceea ce putea aparatul de propagandă și cum reușea să calce în picioare viața unui om care nu făcea parte din sistem. Dacă geograful ar fi fost o personalitate a regimului roșu, autoritățile de la București n-ar fi scris ceva de rău. Este interesant de precizat că Valev chiar a lăudat deciziile luate de regimul Dej.
Sursă imagine: Historia
