Istoricii români au scris mult după 1989 despre perioada apusă prin vărsare de sânge și unele dintre acestea au devenit adevăruri istorice ce sunt promovate și la nivel de manual. S-ar părea că este greu să combați tezele unor reputați specialiști în cercetarea trecutului, dar orice obiect poate să devină o probă istorică.
Pistolul-mitralieră, calibrul 7,62 mm, model 1963, modernizat în 1965, a trecut prin mâinile tuturor celor care au făcut armata și încă este în uz. Este o armă puternică, glonțul putând să străpungă veste militare, căști și componente metalice ale mașinilor ușoare. Istoricii civili trec peste arma automată banală, cea care nu prea poate să aducă glorie academică. Partea interesantă este că PM-ul a scris istoria românilor după 1963.
Arma automată a fost produsă în serie mare astfel încât să doteze întreaga armată și astfel să fie obținută o putere de foc deosebită în luptele de infanterie. A fost o producție cu mult peste necesarul forțelor armate, ceea ce demonstrează că industria a fost concepută să servească un singur țel cutezător: revoluția mondială. Cucerirea întregii planete nu se putea face cu tehnică militară de slabă calitate și cu puțină muniție. Industria a fost construită doar pentru război și a fost normal să se prăbușească atunci când statul a limitat cererea după 1989.
Pistolul-mitralieră era produs la Cugir și copia modelul AKM cu acordul sovieticilor. Moscova are urâtul obicei să nu prea aibă încredere în străini, dar lui Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a permis să treacă la asamblarea de armament cum aveau și trupele sovietice. Era un salt în ceea ce privește puterea de foc a trupelor aliatului socialist și Kremlinul lui Hrușciov a permis transferul de tehnologie militară. Se scrie prin cărți că Dej ar fi adoptat o linie națională după retragerea forțelor sovietice în 1958 și era împotriva deciziilor luate în cetatea roșie. Ciudat! Moscova se ocupa chiar de înzestrarea trupelor române cu armament care se putea să se întoarcă împotriva creatorilor produsului special. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost omul de încredere al grupării Brejnev și a fost mereu pe linie ideologică. Nu s-a făcut ceva pe linie națională, ci s-a mers pe internaționalism feroce, camuflat în spatele unor decizii aparent îndrăznețe și benefice pentru neamul românesc.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
