Anul 1964 a fost cel în care conducerea comunistă de la București a agitat o vreme lupta împotriva ideilor venite de la Moscova în cadrul a ceea s-a numit Planul Valev. Era un document prin care conducerea din jurul lui Hrușciov ar fi dorit să transforme România în stat agrar, o bază de materii alimentare pentru statele industrializate ale lagărului comunist. Istoricii de astăzi au introdus această zisă luptă eroică și la nivel de manuale, fenomen care a existat numai și numai după 1989.
Istoriografia democratică repetă insistent că liderul de la București a dus o politică de distanțare față de Kremlin și a fost un gest de vitejie care chiar a dus la un asasinat cu ajutorul substanțelor radioactive. Sovieticii nu iertau gesturile de rebeliune.
Realitatea a fost că nu există ceva de rău scris în textul Planului Valev. Nu există ceva despre transformarea în stat agrar și doar cu ceva industrii legate de agricultură. Numai în mintea unor istorici dornici de senzațional a putut să zacă astfel de interpretări. Geograful Emil Borisovici Valev a scris negru pe alb că materialul scris se referă la publicarea de soluții pentru o industrializare a regiunii ce era traversată de Dunăre, curs de apă care ar fi trebuit să devină o adevărată aortă din punct de vedere economic. Valev dorea să se obțină cât mai multe mărfuri industriale și acestea să fie transportate ieftin și rapid pe cale fluvială sau cu ajutorul trenurilor, cadrul universitar din Moscova considerând că erau prea puține poduri peste Dunăre și comerțul nu era dezvoltat în interiorul lagărului comunist.
Ideea de bază a geografului sovietic a fost aceea că industrializarea trebuie să se facă în jurul combinatului metalurgic de la Galați, cel care urma să livreze patru milioane de tone de oțel pe an. Era o construcție gigantică și ridicată în cel mai pur stil comunist. Numai acest colos era suficient de important pentru a demonstra că Valev n-a fost dornic să fie România doar un grânar al lagărului comunist.
Din păcate, istoricii români au refuzat să citească textul scris de Valev și publicat chiar în 1964 în limba română. N-au îndrăznit liderii comuniști de la București să modifice ceva prin articolul de geografie economică, dar savanții de astăzi vorbesc despre un document oficial. Nu sunt interesați de adevăr, ci doar să umple repede paginile cărților sau generosul spațiu virtual în vederea obținerii de glorie personală și venituri cât mai consistente. Adevărul nu este o marfă iubită în lumea contemporană.
Emil Borisovici Valev n-a scris un rând împotriva României populare și a fost doar o victimă a politicilor duse de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Istoricii de astăzi pot scrie orice pentru că sunt crezuți pe fondul conflictului din Ucraina.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 31(18)/1950
