Anul 1964 este prezentat în istoriografia românească drept acea perioadă de timp în care Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat dovadă de eroism deosebit, de un fel de dragoste fierbinte de țară, și s-a opus cu vehemență ideilor venite de la Kremlin. A fost redactată un fel de ”declarație de independență” și apoi s-a declanșat o adevărată ofensivă împotriva documentului numit pe scurt Planul Valev, cel ce era definit drept o amenințare la adresa patriei populare. S-ar fi dorit pur și simplu ruperea României pentru a obține un grânar al lagărului socialist. Liderul de la București s-a ridicat ca un erou din vremurile mitologice și s-a opus chiar cu prețul vieții, cancerul asasin din martie 196 5 având originea într-o acțiune de iradiere a sovieticilor.
S-a mai scris că puternicii zilei de la Kremlin au dorit dezindustrializarea României și transformarea într-un spațiu agricol primitiv, un fel de colonie a lagărului socialist. Realitatea prezentată chiar în cărțile și documentele regimului era complet diferită. Autoarea Ana Pîrșcoveanu-Apostolide a scris în anul 1963 o vastă lucrare de popularizare despre sare, materie primă fundamentală a industriei chimice. Este descris complexul industrial de la Borzești, cel ce putea să livreze anual 95.000 t de sodă caustică, 83.000 t de clor și 36.000 t de mase plastice. Erau și capacități pentru trimiterea spre agricultură sau export a 100.000 t de insecticide, fungicide și erbicide. Cetatea chimiei de pe plaiurile Moldovei era un model de exploatare intensivă a două resurse ale subsolului, petrol și sare, pentru obținerea unor produse superioare necesare economiei comuniste.
Saltul uriaș în domeniul chimic nu era posibil prin propriile resurse și au fost aduse utilaje din Uniunea Sovietică, probabil la prețul impus de Moscova. Marea putere nu avea suficiente resurse pentru a asigura un nivel de trai ridicat în orașele industriale și exploata orice ocazie pentru a face rost de fonduri sau de mari cantități de alimente. Autoarea lucrării sublinia că marele combinat a fost un rod al colaborării frățești cu Uniunea Sovietică și ideile au fost acceptate de cenzura statului comunist în anul 1963. Este interesant de observat că autoritățile de la Moscova dezvoltau industria comunistă a României și apoi veneau cu ideea să o distrugă. Istoricii români de astăzi nu vor să se gândească la absurdul situației. Cum putea Kremlinul să ceară dezindustrializarea din moment ce ar fi însemnat să încalce tocmai părți ale ideologiei comuniste? Ar fi fost o acțiune care pe timpul lui Stalin se lăsa cu execuție, subminarea economiei fiind o faptă foarte gravă.
Planul Valev n-a existat și toată lupta împotriva acestui zis odios document a fost o făcătură pentru a ascunde lupta pentru putere de la Kremlin, venirea la putere a grupării Brejnev ducând la încetarea oricărei forme de eroism de la București.
Sursă imagine: Historia
