Poetul Vasile Alecsandri, muzeul, respectul și orgoliile politice

Vasile Alecsandri a fost un geniu al neamului românesc prin modul în care a folosit cuvinte potrivite în scrierea poeziilor în limba română, cea care era considerată de unii intelectuali puțin expresivă, dar a fost și un fin cunoscător al limbii franceze, bază a culturii mondiale din epocă. A fost un om politic respectat și a ajuns inclusiv în Parisul cel strălucitor, dar tot în conacul de la Mircești se simțea fericit. Peisajele de pe plaiurile moldave și din lunca Siretului erau cele potrivite pentru a inspira mintea poetului pentru un nou pastel. Omul de litere s-a stins în casa dragă în august 1890 și a fost îngropat în mod obișnuit în curtea locuinței.

Academia Română a considerat că un geniu al neamului trebuie respectat în mod deosebit și a reușit prin arhitectul N. Ghica-Budești să ridice un mausoleu în formă de biserică ortodoxă și din 1928 s-a deschis un muzeu în fostul conac al familiei. Muzeul a fost inaugurat în formă academică abia în anul 1957, războiul și instaurarea regimului comunist prelungind nepermis de mult lucrările. Statul comunist se pregătise de luptă cu lagărul capitalist și nu era timp pentru cultura națională și de valoare.

Autoritățile din România după 1989 sunt renumite pentru orgoliile mărunte și pentru pofta acumulării de avere. A fost normal ca muzeul din Mircești să fie uitat sau neglijat atunci când se stabilește bugetul județului Iași sau cel central. Gardul este modest și nu se poate compara cu cel al bisericii ortodoxe din apropiere. Stâlpii de iluminat din parc au felinarele sparte și arată ca-n filmele de groază, stolurile de ciori zgomotoase completând atmosfera apăsătoare.

Mausoleul interbelic a fost afectat de trecerea timpului și acoperișul pridvorului a fost avariat de intemperii și de infiltrarea apei de ploaie. Pictura murală a fost ștearsă și, în plus, turiștii, certați cu respectul față de monumente, au vrut cu orice preț să le rămână numele scris pe un perete.

Este necesară renovarea de urgență a întregului ansamblu și n-ar strica o amenajare a parcului cu ajutorul unor specialiști cu adevărat pasionați să lase în urmă o operă demnă de pomenit în cărțile de istorie.