Apicultura este cunoscută pe meleagurile carpatine din vremurile preistorice și plăcerea pentru dulce a dus la dezvoltarea creșterii albinelor în orice formă de stupi. S-a ajuns în situația ca sultanii de la Constantinopol să aprecieze marfa țăranilor români și mierea era trimisă anual bucătăriei imperiale. Și ceara era apreciată pentru realizarea de lumânări de calitate. Chiar dacă zahărul era obținut în cantități industriale, produsul obținut din munca harnicelor lucrătoare înaripate a rămas căutat de către cei cu gusturi fine și cu posibilități materiale foarte bune.
Anul 1944 a adus ocuparea României de către tancurile sovietice până la 25 octombrie și a urmat realizarea unui mare experiment economic, social și politic. Agricultura a devenit de tip colectiv și țăranii și-au pierdut pământurile obținute în urma participării la războaie pentru apărarea gliei strămoșești. Statul comunist a susținut că urmărește dezvoltarea intensivă a agriculturii, dar datele statistice publicate în anul 1982 demonstrează că tot munca individuală, de nuanță capitalistă, putea să aducă producții deosebite în domeniul apiculturii. Producția totală a țării în 1981 a fost de 13.807 tone, mult sub un kilogram pe cap de locuitor. Ar fi trebuit ca marile ferme de stat să livreze cea mai mare parte din cantitate, dar n-a fost să fie. Sătenii au reușit cu puține resurse să obțină 12.534 t.
N-a fost o situație singulară. Particularii au reușit în toată perioada comunistă să producă mai multă miere decât centrele de producție ale statului, albinele necesitând o îngrijire deosebită și oameni care să fie pasionați de munca depusă. Renumitele Întreprinderi agricole de stat (I. A.S.) au putut să asigure numai 324 de tone de substanță dulce chiar dacă aveau cohorte de specialiști și mijloace motorizate. Era un ridicol procent de 2,34%.
Țăranii epocii comuniste nu aveau acces la mijloace de transport pentru deplasarea stupilor spre terenurile pline cu plante bogate în nectar. Nu erau rare cazurile când erau efectuate stropiri împotriva dăunătorilor și informația nu ajungea la apicultori, ceea ce se solda cu nimicirea multor familii.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 35/1966
