Statul român cunoștea un proces accelerat de transformare în toate domeniile și mulți erau cei ce simțeau ritmul obositor și apăsător al cursei pentru modernizare și îmbogățire. Aducerea de mărfuri străine pentru satisfacerea necesităților populației și ale industriei era absolut necesară și statul și patronii se întreceau în darea de comenzi către firmele străine.
Au fost cumpărate 820.602 t de produse și datele din anuarul statistic publicat în 1940 sunt deosebit de interesante pentru a se observa orientarea economică a României. Principalul partener ce furniza mașini în vederea dotării industriei era Germania și aceasta avea o cotă de piață de 24.1%, urmată fiind de Cehoslovacia cu 11.8. Franța, aliatul mult iubit, nu contribuia decât cu 7% și Anglia mai adăuga alte 4,7 procente.
Economia României cunoscuse un proces de transformare istorică și avea nevoie de materii prime și de semifabricate, cele ce erau interesante la preț din țări mai modest dotate industrial. Iugoslavia era principala sursă de resurse și ajungea la o cotă de 14,5%, detronând Polonia ce rămânea numai cu 5,5%.
Se menținea deschiderea către piața planetară și soseau mărfuri tocmai din SUA, 2,5% din totalul importurilor sau 20.531 t. Egiptul era un alt furnizor interesant de produse zise coloniale și atingea cota de 2,4%.
România Mare era implicată în comerțul mondial, dar apropierea războiului a dus la o orientare a patronilor spre marile puteri industriale, cele ce cumpărau masiv.
Sursă imagine: Historia
