Se discută astăzi despre necesitatea vaccinării și mulți părinți, din motive religioase sau din cauza teoriei conspirației, refuză serurile oferite de stat. Dacă nu există virusul vizibil, nu se ia tratamentul medical sau se recurge la leacuri băbești, tradiționale. Știința de carte pătrunde greu în creierul oamenilor sau nu este înțeleasă și se repetă la infinit anumite erori sociale.
România Mare avea probleme determinate de dorința multor locuitori de a rămâne analfabeți și școala părea ceva inutil pentru cei ce nu vedeau o carte în afara manualelor. Un părinte analfabet era normal să dorească doar o căsătorie rapidă pentru multele odrasle pe care i le trimitea Dumnezeu. Realitatea crudă era că satul românesc era luat cu asalt de diferite bacterii și virusuri, cele ce nu aveau vreo credință religioasă și știau doar să se înmulțească și să ucidă. Un virus deosebit de asasin era cel al variolei, polarul negru făcând ravagii în paralel cu ciuma și holera. Cei ce scăpau erau de multe ori mutilați la nivelul feței sau aveau mintea tulbure. Din cauză că igiena sătenilor sau a celor de la periferiile orașelor era precară, boala apărea în comunități și au fost chiar 17 cazuri mortale în anul 1934. Totuși, medicii și autoritățile supravegheau starea sanitară a populației și s-a reușit oprirea infectărilor. Pericolul pândea însă din lumea invizibilă.
Pojarul roșu, clasic, a fost mult mai greu de învins deoarece se răspândea prin intermediul marilor comunități de copii și avea același potențial ucigător precum ruda neagră învinsă prin vaccinare. Au fost înregistrate în același an 1934 9.154 de morți, cei mai mulți fiind copii. Nu era o problemă venirea pe lume în România, problema era să reușești să supraviețuiești loviturilor date de agenții patogeni. Statul făcea eforturi să oprească epidemiile, dar oamenii preferau să socializeze și astfel bolile loveau fără milă în tineri și bătrâni. Așa le-a fost scris, ar fi spus femeile în vârstă și ar fi aprins o lumânare și niște tămâie.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
