Poporul român crede că înainte de 1989 s-a construit mult în România după indicațiile tovarășului Nicolae Ceaușescu și acesta a reușit să asigure gloria statului și a neamului. Dacă nu construia dictatorul, nimic nu se mai făcea pe meleagurile carpatine. Formularea că nu s-a făcut ceva în ultimele trei decenii este des întâlnită și a intrat în folclor. Chiar există varianta cu treizeci de ani, care amplifică ideea prin numeralul mai mare la o primă ascultare sau vedere.
Realitatea a fost că dezvoltarea a început intensiv în perioada interbelică, dar această epocă este puțin cunoscută cititorilor și nici manualele elevilor nu mai insistă pe ceea ce pare trecut îndepărtat și lipsit de valoare didactică. Anuarele statistice ale epocii stau și le acoperă praful prin biblioteci, muzee și arhive. Viața este prea scurtă și trebuie trăită din plin, educația fiind ceva plictisitor și care nu aduce prea mulți bani sau îi aduce prea lent. Arderea etapelor este o obsesie a societății contemporane.
România dispunea de petrol și era absolut normal să se motorizeze. Trenurile nu mai erau interesante din cauza lipsei de mobilitate în afara drumurilor de fier și s-a trecut la achiziționarea de autovehicule personale și de transport, autoritățile înregistrând în anul 1934 34.590 de unități. Erau disponibile 5.712 camioane de diferite capacități și mărfurile puteau fi mai ușor deplasate între localități sau în interiorul acestora. Calul începea să fie amenințat de către tractor, dar erau încă numai 861 de unități, mașinile agricole fiind scumpe pentru sătenii ce mereu erau obligați să plătească impozite grele către stat și datorii către bănci. Trenul începea să fie concurat de cele 2.684 de autobuze.
Cele mai renumite mașini prin calitate erau cele din SUA și acestea dominau piața prin cele 25.211 unități disponibile în anul 1934. Podiumul era completat de Italia (2.471) și Franța (2.430).
Planurile de motorizare cu tehnică de calitate au fost date peste cap de sosirea trupelor sovietice și multe mașini au fost luate ca trofee de război și duse peste Prut. Modelele imitate după cele din lagărul comunist au fost de slabă calitate și abia prin copierea unor mașini occidentale s-a reușit un avans tehnologic, dar țara a rămas o oază a trecutului.
Sursă imagine: Fotoshooting.ro de Costi Busuioceanu
