Poporul român este săturat până-n gât de modul în care conduc țara politicienii și birocrații care au instaurat un fel de dictatură democratică după 1989, adică aceleași persoane se învârt pe la putere prin modificarea denumirii unei grupări politice sau prin practicarea unui traseism ordinar. Se face totul pentru un trai ușor și îmbelșugat pentru întregul neam și se vede că politica înseamnă numai acumulare primitivă de capital sau jaf la vedere. Difuzarea la jurnalele de știri a informațiilor despre crime, violuri și alte fapte cu violență a dus la formarea treptată a imaginii despre un trecut glorios înainte de 1989 și Nicolae Ceaușescu era un adevărat conducător patriot. Nu se compară cu tâlharii ce conduc acum țara. Nici măcar nu avea o casă a lui în raport cu cele șase ale actualului conducător.
Nicolae Ceaușescu are astăzi un mare avantaj în raport cu liderii politici ziși democrați: este mort. Un decedat faimos nu-i mai sâcâie pe oameni cu legi și regulamente. Nici nu le mai ia impozite pentru bugetul șubred sau consolidat. Totul pare frumos și ideal în trecut. Oare chiar așa să fi fost sau mulțimile au idei puține, ferme și greșite?
Organele de ordine înregistrau în anul 1967 525 de cazuri de omor, ceea ce ar fi fost un material deosebit pentru presa de astăzi. Se adăugau 122 de cazuri de lovituri cauzatoare de moarte și 694 de omor din culpă. Societatea ce înainta spre socialism era una violentă din moment ce urbanizarea rupea lumea satului în care mai exista un oarecare respect față de apropiați. Orașul ros de vicii și plin de băutură ieftină oferea oportunități pentru satisfacerea celor mai oribile impulsuri primitive. Au fost înregistrate 4.092 de cazuri de vătămare corporală gravă și 850 de violuri, femeile ce se deplasau singure de la muncă fiind ținte favorite.
Cea mai plăcută infracțiune, un fel de sport național, era furtul din proprietatea semenilor și au fost înregistrate 20.080 de cazuri. Dacă erau numai 386 de tâlhării, înșelăciuni au fost consemnate 3.412.
Statisticile publicate de către istoricul Mihnea Berindei au avut un tiraj mic și sunt greu de citit. Plictisesc publicul cu o mulțime de cifre. S-a lansat teza că în trecut nu erai infracțiuni și ideea este repetată până când o să devină un adevăr științific în capul oamenilor din popor. Grav este că au început să creadă astfel de informații tinerii care n-au trăit în epocă. Au fost cazuri de elevi care spuneau că până la 14 ani n-au auzit ceva de rău despre conducătorul executat în decembrie 1989 de cei care au vrut puterea cu orice preț.
Istoria ca știință nu este plăcută oamenilor obișnuiți și atunci apare un imaginar colectiv despre o epocă de aur, despre un trecut glorios, și se repetă ideile până când apare un fel de basm frumos. Realitatea nu mai contează pentru cei ce vor să evadeze din cotidianul cenușiu. Minciuna a fost întotdeauna mai plăcută decât adevărul.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 185/1968
