Poporul român este o mulțime și se comportă după legile stabilite de psihologul Gustave Le Bon la sfârșitul secolului al XIX-lea. Marele savant francez a scris negru pe alb că socialismul înseamnă ură și masele adoră stăpânii puternici, mai ales după trecerea acestora în neființă. Puterea morților este deosebit de autoritară și nici măcar astăzi nu s-a scăpat complet de blestemul lui Marx, Engels și Lenin.
Masele au fost vrăjite cu idei simple, potrivite cu creierul social ce nu funcționează, egalitatea fiind un adevărat zeu modern. Nu este de mirare că poporul român a început să creadă că era bine în trecutul comunist și mulțimile cred că atunci nu existau oameni prea bine plătiți, mai speciali precum cei din zilele noastre. Era un fel de egalizare în sărăcie.
Popoarele nu gândesc și trăiesc în propriul imaginar, dezvoltat pe bazinelor sugerate de cei ce aveau drept misiune să manipuleze creierele. Arhivele comuniste au fost deschise cu greu după 1989 deoarece cei de la putere erau tot exploatatori de tip comunist, convertiți în odioși baroni democratici. Istoricii Gavriil Preda și Petre Opriș au descoperit și au publicat date despre veniturile celor ce falsificau trecutul și realitatea în conformitate cu indicațiile venite pe linie de partid și de stat. Renumitul falsificator Ion Popescu-Puțuri era în 1961 directorul Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă C.C. al P.C.R. și a primit un salariu de 5.500 de lei pe lună. Adjunctul primea 4.800 de lei. Valter Roman era un vechi ilegalist ce luptase pentru transformarea României în lagăr socialist și a fost numit directorul Editurii Politice. Cum suma de 3.200 de lei era prea mică în raport cu misiunea încredințată, Biroul Politic a fost generos și i-a mai acordat 1.500 de lei pe lună.
Fruntașii mișcării comuniste au uitat complet de ideea privind egalitatea în drepturi și făceau totul pentru acumularea de avere. Tezele politice erau doar vorbe goale în câte să creadă naivii. Documentele vremii aminteau că un specialist cu studii superioare putea să primească cel mult 1.500 de lei lunar din partea partidului și un lucrător necalificat trebuia să se descurce cu cel mult 550 de lei. Erau salariile pentru de ce lucrau la Comitetul Central al partidului unic.
Cu cât era cineva mai politruc și nefast în sistem, cu atât era mai apreciat în bani, onoruri și avansări în ierarhia de partid și de stat.
Sursă imagine: ActiveNews
