Se spune în mediul virtual și prin popor că înainte de 1989 se învăța mai mult și, în plus, statul comunist era deosebit de preocupat să facă investiții pentru ridicarea nivelului de instruire a tinerelor generații. Informațiile sunt repetate în diferite formulări meșteșugite de cei ce sunt dezamăgiți de actualii politicieni și oamenii s-au autoconvins de presupusul adevăr. Contagiunea mintală a făcut progrese și s-a ajuns în situația ca tinerele generații să creadă că înainte a fost mai bine.
Statul comunist a fost organizat de cei care erau ajutați de tancurile sovietice și România făcea parte dintr-un imens lagăr ideologic. A fost obligat să facă investiții după modelul venit de peste Prut pentru că era nevoie de oameni cu oarecare știință de carte pentru industrie și armată. Chiar Nicolae Ceaușescu a trecut la studierea cărților și a reușit să treacă de examenul maturității cu media 10 și Elena Ceaușescu a devenit brusc specialistă în tot ceea ce înseamnă chimie.
Liderul comunist care a preluat puterea în 1965 părea din alt aluat în raport cu stalinistul Dej și au fost făcute investiții în sistemul de învățământ. Au apărut școli, licee, universități și laboratoare. O vreme a fost permisă colaborarea cu Occidentul și au fost trimiși tineri și specialiști la studii în străinătate. Au fost făcute și traduceri din literatura capitalistă, dar situația s-a schimbat din 1971 când liderul de la București a considerat că trebuie să fie copiat modelul de comunism asiatic.
Documentele statului comunist nu confirmă imaginea idilică a poporului român despre trecut. O istorie a orașului București amintește despre structura investițiilor în perioada 1965 – 1983 și autorii au oferit procente interesante. Acolo se scrie negru pe alb că sumele alocate pentru Învățământ, Cultură, Sănătate și Știință 3,3 procente. Situația era catastrofală din moment ce capitala țării era principalul centru pentru formarea intelectualilor și pentru progres științific și medical. Cadrele didactice, cercetătorii și medicii erau incluși la categoria neproductivi și era normal să fie alocate sume reduse. Industria trebuia finanțată cu orice preț. Dacă pentru capitală se acorda numai o astfel de sumă, situația în țară era catastrofală, baza materială a școlilor fiind deosebit de învechită și, normal, plină de multă maculatură ideologică.
Din păcate, autoritățile de la București n-au făcut suficient de mult pentru școala românească și nu sunt semne că situația se va schimba.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 153/1978
