Ziua de 22 iunie 1941 a rămas în istorie prin atacul german împotriva Uniunii Sovietice și cele două lagăre ideologice s-au prins într-o confruntare fără milă și îndurare. Evenimentele militare au fost descrise pe larg de către specialiști și s-a ajuns la o temă istoriografică aprinsă, istoricii comuniști demonstrând cu înverșunare că Iosif Stalin nu s-a pregătit pentru a face față atacului nazist deoarece avea încredere în cuvântul lui Hitler. Trăia în propria lume și se temea de generalii care ar fi putut să-l trădeze. Nu asculta de cineva și n-a luat în considerare informațiile primite pentru a trece industria pe picior de război. A fost normal ca Armata Roșie să fie zdrobită în regiunile vestice și diviziile germane au ajuns la periferiile Moscovei în decembrie 1941.
Istoricii sovietici și apoi cei ruși s-au întrecut în găsirea de argumente privind lipsa de pregătire a statului stalinist și liderul de la Kremlin a fost acuzat că era bolnav, paranoic. Mulți au ajuns savanți prin promovarea teoriilor despre greșeala strategică a lui Stalin, cea mai mare din istoria militară contemporană. Adevărați eroi și cunoscători ai strategiei au demonstrat cât de slab a jucat dictatorul comunist. Au fost tipărite tomuri voluminoase și au fost organizate simpozioane costisitoare in vederea inoculării teoriei politice. Multe persoane au trăit o viață luxoasă pe baza interpretărilor despre evenimentele petrecute înainte de 22 iunie 1941 și încă sunt tocate sume frumoase de la buget pentru a scrie istoria în funcție de dorințele conducătorilor de moment.
Au fost publicate de către specialiști din Rusia date despre dotarea Armatei Roșii la 15 iunie 1941 și foarte interesante sunt cele despre tunurile din înzestrarea trupelor din Districtul Militar Vest. Au apărut în anul 2003, dar încă n-au fost luate în calcul de către specialiști deoarece nu se potrivesc cu vechile credințe. În plus, minciuna vinde mai bine și dragostea de arginți este mai puternică decât pasiunea pentru știință și adevăr. Gurile de foc de calibrul 122 mm erau considerate fundamentale pentru sprijinirea diviziilor de infanterie și erau superioare în ceea ce privește puterea de distrugere în raport cu obuzierele inamice ce aveau calibrul de 105 mm. Diviziile sovietice de infanterie, infanterie motorizată, cavalerie și tancuri aveau un număr diferit de piese în structură, de la 32 la numai 8. Cele 1.027 de obuziere au fost deplasate spre vest împreună mijloacele de tracțiune, muniția și echipajele necesare unui tir bine întreținut. Dacă s-ar realiza un calcul numai în divizii grele de infanterie, ar rezulta că erau disponibile piese pentru 32 de mari unități. Experiența ulterioară din război a demonstrat că erau suficiente 16 exemplare de divizie, ceea ce înseamnă că Stalin în iunie 1941 a dotat în exces forțele militare dispuse în pozițiile avansate din vest.
Trupele staliniste erau împinse permanent spre vest în condițiile unui camuflaj strict pe timp de zi. Comandanții nu aveau acces la planurile de campanie și nu cunoșteau dispunerea diviziilor din regiune. Cel mai mare secret era promovat de către conducerea de la Moscova. Dispozitivul de luptă era unul ofensiv care nu s-a închegat la timp înainte de atacul german din iunie 1941. Au fost prea multe efective concentrate în sectoarele hotărâte pentru atac și n-a fost timp pentru organizarea bazei de foc. Era ușor de făcut planuri pe hartă, dar terenul era vast și solul putea să fie foarte moale.
Ofensiva germană a dat peste cap toate calculele strategice de la Moscova prin nimicirea în primele ore de lupte a trupelor dispuse în pozițiile avansate. Au pierit mulți infanteriști utili în acoperirea tunurilor. Aviația germană a distrus avioanele sovietice pe aerodromuri și astfel artileria a fost lipsită de protecție din aer. În plus, au fost nimicite unitățile destinate obținerii de informații pentru corectarea tragerilor cu regimentele de artilerie. Orice concentrare de tunuri pentru bararea coloanelor de tancuri germane nu mai era posibilă pe timp de zi.
Iosif Stalin pregătise un tăvălug de foc, dar atacul german a fost lansat fără pregătire logistică deosebită exact înainte de închegarea dispozitivului sovietic calculat minuțios. A fost apoi un dezastru pentru artileriști, cei care au fost siliți să abandoneze tehnica grea. A fost o adevărată hecatombă în tunurile sovietice, acestea fiind apoi utilizate pentru a avea și militarii germani și români cu ce să lupte.
Teza despre lipsa de pregătire din iunie 1941 trebuie să dispară definitiv din Istoriografia mondială.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
