Perioada comunistă a fost caracterizată prin dezvoltarea în mod deosebit a motorizării din domeniul transporturilor prin copierea de tehnică sovietică și apoi prin importul și imitarea modelelor realizate în lagărul capitalist. Anul 1961 a fost cel în care s-a dezvoltat în mod deosebit o nouă formă de transport și a fost o adevărată revoluție în România. Autovehiculele au transportat mai multă marfă decât trenurile și astfel a început prăbușirea sistemului feroviar, ținut în viață prin subvențiile de stat.
Camioanele au cărat în anul 1960 39,9% din toate produsele alimentare și industriale. Era un procent bun, dar tot trenurile păreau impresionante prin locomotivele cu abur și prin cele electrice sau diesel-electrice. Anul următor a fost caracterizat de transformarea majoră, revoluționară. Mijloacele auto au sărit la 49,1%, vagoanele rămânând doar cu 46,7%. Nu s-a făcut suficient pentru recuperarea terenului pierdut, salariile plătite constant nerecomandând manifestarea vreunui interes pentru creșterea productivității, și s-a ajuns în 1963 să se treacă de pragul psihologic de 50%. Anul 1969 a fost consemnat în statistici prin procentul de 55,4%.
România comunistă se schimbase la față și se putea face mai mult pentru dezvoltarea transportului auto, cel ce aducea marfa dorită cât mai aproape de client și la un cost care era impus de regimul totalitar. Nu s-a realizat o astfel de politică și astfel s-a ajuns la o economie absolut nerentabilă, menținută artificial în viață.
Sursă imagine: Facebook
