Armata română a fost trimisă împotriva pozițiilor austro-ungare din Carpați în noaptea de 27 spre 28 august 1916 și centrele inamice de rezistență au cedat. Șansele de reușită ale trupelor monarhiei habsburgice erau minime în fața valului de militari și armament ce se revărsa ca un torent prin fiecare trecătoare montană.
Istoricii militari au scris că bateriile românești erau încadrate cu doar 624 de tunuri de calibrul 75 mm, ceea ce era prea puțin pentru a asigura puterea de foc batalioanelor aflate în ofensivă. Oricum, forțele maghiare cedau poziție după poziție și dacă un flux de ostași era dirijat spre Ardeal din toate sectoarele liniștite ale fronturilor sau din rezervă. Au fost luate și forțele militare proaspăt mobilizate și efectivele făceau antrenamente pe drum.
Situația se apropia de catastrofă deoarece tunurile trimise trupelor române erau realizate de renumita firmă Krupp din Essen și erau suficient de puternice pentru a neutraliza mitralierele inamice sau tunurile mai vechi ale adversarului. A căzut orașul Brașov, Sibiul era aproape capturat și diviziile se puteau apropia de Sighișoara. Divizia 71 infanterie nu era capabilă să acopere eficient frontul și se retrăgea pas cu pas. Nici Divizia 1 cavalerie nu reprezenta o forță pe care să se conteze.
S-a dat vina apoi pe artilerie că n-a reușit să oprească diviziile germane sosite și din Franța, dar, în realitate, marea problemă a fost la nivel de comandament. Generalii români acționau prea lent în raport cu potențialul infanteriștilor și așteptau prea multe ordine de la București fără să știe că elitele Armatei comandau chiar fără să se uite pe hărți. Totul era o improvizație în timp ce se petrecea în cele mai luxoase restaurante ale capitalei. Militarii bulgari visau să se răzbune pe români pentru dezastrul din 1913 și doreau să jefuiască faimoasa firmă Capșa.
Generalii de pe front nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor și au fost uimitor de indeciși. Generalul Grigore Crăiniceanu a vrut cu orice preț să comande și a primit Armata a II-a, mare organism militar care ar fi putut să dea o lovitură decisivă Puterilor Centrale prin înaintarea de la Brașov spre Târgu Mureș. Timp de o lună diviziile au cam bătut pasul pe loc și chiar s-a dat ordin de repliere în marș forțat din fața unui adversar slab, care oricând putea să fie manevrat. Trebuia doar să fie inițiativă și să fie aplicate corect principiile teoriei militare. Tunurile ușoare chiar erau potrivite pentru înaintări rapide. Erau posibilități de acțiune și spre Făgăraș. Terenul și drumurile din Transilvania permiteau manevre împotriva unui inamic care nu era capabil să închege un dispozitiv defensiv pe toată lungimea frontului și erau posibile manevre de învăluite sau atacuri pe timp de noapte împotriva batalioanelor ce nu cunoșteau terenul. Ambuscade erau posibile oriunde trupele române puteau să fie conduse de patrioți locali. S-ar fi putut administra înfrângeri dureroase numai prin utilizarea armamentului de infanterie. Germanii acționau prudent, să fie protejați de artileria grea, dar avangărzile ar fi fost de neutralizat prin tot felul de acțiuni speciale.
Haosul provocat la nivel de comandament local de ordinele generalului Crăiniceanu au dus în cele din urmă la pierderi cumplite în rândurile trupelor și ale artileriei, resturile efectivelor fiind obligate să se retragă în munți pentru o rezistență în care de multe ori infanteria n-a primit sprijinul așteptat din partea tunurilor.
Deruta a fost provocată de trecerea rapidă de la victoriile facile la luptele specifice războiului industrial cel în care contau în primul rând cantitățile de arme și muniții. Statul german n-a glumit când a trimis divizii în Transilvania și nu s-a făcut economie de tunuri. Nici cu proiectilele nu s-a stat rău și doar capacitatea limitată a căilor ferate din Ungaria a redus cantitatea de material exploziv. Tunarii germani s-au putut bucura de iluzoria slavă în timp ce artileriștii români nu mai știau cum să îndeplinească ordinele imprecise ale superiorilor. Tunurile rămase și-au făcut din plin datoria în restul campaniei și apoi i 1917, lecțiile ofițerilor francezi și proiectilele pline cu explozibili puternici limitând spiritul războinic german.
Sursă imagine: Flickr
