Conducerea de la Kiev a tot promis că o să inițieze o contraofensivă de amploare în luna iunie și acțiunile militare au început în sud și est, dar rezultatele au fost modeste în fața rezistenței trupelor ruse ce sunt împinse în luptă de tot felul de ofițeri și politruci dornici de mărire. Batalioanele ucrainene au ocupat opt sate stăpânite de forțele inamice și se înaintează la nord și sud de Bahmut, dar rezultatele sunt considerate modeste de observatorii occidentali. Poate s-ar fi dorit manevre spectaculoase de învăluire cu tancuri Leopard și capturarea unor divizii întregi, poate nimicirea uimitoare a întregii armate ruse ce organizează operațiuni militare speciale.
Analiștii vestici sunt specialiști în treburile militare, dar trăiesc în lumea birourilor de unde emit judecăți de valoare inspirate din Al Doilea Război Mondial. Situația din Ucraina contemporană nu se potrivește cu cea din trecut și nu comentăm lipsa aviației performante. Trupele ruse sunt amplasate în tranșee și alte adăposturi, ceea ce le permite să se sustragă tirului de artilerie. În plus, propria artilerie are muniție din belșug și acum există multe lansatoare multiple de rachete. Nu sunt cele mai precise arme, dar o grindină (Grad) de proiectile măcar poate să avarieze tancurile principale de luptă. Câmpul de luptă este înțesat cu sisteme antitanc și orice blindat cu flancurile descoperite și fără sprijin de infanterie este deosebit de vulnerabil. Chiar un proiectil banal lansat de un RPG-7 poate să lovească puncte sensibile ale mașinilor grele. Orice este vulnerabil pe câmpul modern, mai ales dacă tirul de artilerie este corectat de observatori de la sol sau pe baza informațiilor oferite de drone.
Sovieticii mai aveau o tactică eficace în lupta cu Bestiile lui Hitler: se trăgea în marile blindate cu tot ce se afla la îndemână. Chiar dacă mașină rezista la loviturile directe și la schije, rămânea fără protecție din partea blindatelor ușoare și al infanteriei, ceea ce permitea apropierea vânătorilor de tancuri de obiectiv. Astfel de lecții sunt cunoscute în ambele tabere și trebuie să domnească prudența în folosirea blindatelor.
Dispunerea în defensivă a forțelor ruse implică o amplasare masivă de mine destinate luptei împotriva infanteriei, soldații fiind chemați să neutralizeze luptătorii din liniile avansate. Barierele explozive sunt temute pentru că nu se văd și pot fi câteva sau cu sutele ascunse sub vegetație și un strat superficial de sol. Minele antitanc sunt generos umplute cu explozibil și sunt strecurate printre cele obișnuite pentru a rupe trenul de rulare al tancurilor. Nu există oțel care să reziste presiunii produse de explozibilii moderni. Mine TM-62M așteaptă tăcute să fie declanșate prin apăsare și nu este de glumit cu o armă de 9,5 kg. Sunt și dispozitive moderne pe bază de senzori de mișcare.
Ofensiva în câmpul de luptă modern implică o mare cantitate de armament și personal instruit pentru a trece de apărătorii ce se așteaptă la ceva neplăcut din partea inamicului. Înaintarea este lentă deoarece n-a existat surprinderea strategică și nici tactică. Înaintarea germanilor în 1941 a demonstrat ce înseamnă o surprindere a forțelor ce nu se așteaptă la o acțiune de amploare. Ambele armate sunt prinse într-o măcinare zilnică și cei mai bine antrenați și informați vor câștiga victoria.
Sursă imagine: Wikimedia Commons de Ministerul Apărării Ucrainei, licențiată sub CC BY 4.0
