Geograful Emil Borisovici Valev este printre cei mai cunoscuți cetățeni sovietici deoarece a fost combătut cu înverșunare în anul 1964 și apoi istoricii români, mulțumiți că au găsit o urmă de patriotism în cadrul regimului comunist, l-au atacat prin toate mijloacele după 1989. A fost introdus până la nivel de manuale școlare și subiecte de examen pentru absolvenții de la clasele umaniste. Este definit drept planificatorul distrugerii industriei socialiste în favoarea agriculturii, România populară urmând să devină un grânar pentru celelalte state din lagărul comunist.
Este adevărat că autorul de la Moscova a scris despre dezvoltarea agriculturii din raioanele dunărene, dar autorii români manipulează și chiar mint în ceea ce privește ideile expuse de savantul cu origini bulgare. Chiar dacă a scris în anul 1964, tezele expuse sunt valabile și astăzi în ceea ce privește transformarea muncii de pe ogoare. Articolul cuprindea ideea să fie în regiunile din fosta Țară Românească și din Dobrogea introdusă irigarea intensivă pentru a se elimina perioadele de secetă, cele ce erau vizibile în fiecare sezon agricol, uneori cu efecte catastrofale. Se considera că România putea să obțină cel puțin patru tone de grâu la hectar și deja erau irigate 160.000 de hectare în sudul teritoriului controlat de la București. Ar fi fost o creștere consistentă a livrărilor de produse alimentare pentru un lagăr socialist ce suferea de lipsuri la nivelul marilor orașe. Nivelul de trai era îngrijorător de scăzut din moment ce nici măcar pâinea cea de toate zilele nu era suficientă.
Producerea de cereale nu era însă suficientă pentru o economie sănătoasă și Valev a scris clar că trebuie să fie dezvoltate culturile de legume și de plante tehnice, cele ce urmau să ofere locuri de muncă în industria alimentară sau în cea textilă. Legumele chiar puteau să ofere două producții pe an, ceea ce ar fi acoperit necesarul de alimente proaspete al unui oraș precum Bucureștiul, cel ce trecea de un milion de locuitori. O altă parte a mărfurilor alimentare ar fi luat forma de conserve pentru populația României sau pentru export. Emil Borisovici Valev n-a discutat despre dezvoltarea pomiculturii și a viticulturii, domenii de activitate ce favorizau livrările de produse de calitate pentru piața internă.
Agricultura putea să aducă multe venituri la buget și să fie un fel de aur verde, dar statul comunist a investit prea puțin în domeniu și s-a continuat dezvoltarea industriei grele, care era mare consumatoare de resurse și de forță de muncă. Deficitul de alimente s-a menținut până la căderea regimului de teroare.
Emil Valev n-a scris ceva de rău despre distrugerea României, dar a căzut victimă politrucilor de la București și așa a rămas până astăzi.
Sursă imagine: Historia
