Anul 1941 a făcut parte din Al Doilea Război Mondial și a fost cel în care operațiunile militare chiar au fost extinse la nivel planetar. O parte a armatei germane a fost trimisă în Africa de Nord în ajutorul italienilor și alte trupe au intrat în Iugoslavia și Grecia până-n Creta. Au fost doar antrenamente pentru ofensiva împotriva Uniunea Sovietică din 22 iunie 1941. Iosif Stalin concentra și el spre vest militari din toate colțurile vastului imperiu roșu.
Frontul de Est avea o lungime de mii de kilometri și a ajuns să fie imaginea perfectă a ceea ce înseamnă războiul total. Militarii germani erau convinși că Armata Roșie este formată din ființe inferioare și, normal, prost dotate cu armament. Propaganda nazistă a găsit prizonieri prin care să demonstreze inferioritatea rasială, dar pe linia frontului nu era chiar ca-n paginile ziarelor partidului nazist. Trupele sovietice dispuneau pe linia de frontieră de cazemate înțesate cu mitraliere ce dispuneau de cartușe puternice de calibrul 7,62 mm. Au fost executate atacuri cu câte o sută de tancuri, ceea ce militarii germani nu mai văzuseră. Mai mult. Aeroporturile descoperite de avioanele de cercetare au fost umplute cu epave de bombardiere și de avioane de vânătoare. Artileria trăgea din plin cu proiectile de calitate și de mare calibru. Nu era vreo problemă cu tunurile și obuzierele, chiar dacă au fost înregistrate pierderi grele în primele săptămâni de război.
Ofensiva germană părea însă de neoprit datorită combinării coloanelor blindate cu aviația de asalt, dar orașul Kiev era deosebit de important pentru Armată Roșie prin fabricile cu producție militară și Stalin a hotărât să fie apărat, mai ales că dispunea în regiune de fortificații permanente din linia ce-i purta numele. Militarii germani s-au apropiat de obiectiv, dar au început să dea de greu din cauza focului intens al tunurilor și, mai ales, din cauza fanatismului trupelor roșii ce erau împinse de la spate de politruci sângeroși.
Divizia 299 infanterie germană înainta dinspre sud-vest și s-a ajuns în dreptul localității Pocitovaia, acolo unde exista un rău fără valoare militară deosebită, dar care a devenit un obstacol strategic din voința generalilor comuniști din Kiev. Sub presiunea sovieticilor, marea unitate germană a început să se replieze în căutarea unor poziții defensive mai bune.
Militarul Hans Roth a scris un jurnal chiar cu prețul vieții și a surprins aspecte uimitoare ale bătăliei. Trupele epuizate nu mai aveau putere de foc suficientă în raport cu linia frontului și a fost nevoie să se treacă la realizarea de bariere explozive, bombele ascunse cu grijă fiind temute de toți militarii. Minele de tip S erau concepute să sară la o anumită înălțime și apoi să arunce bucăți metalice în toate direcțiile. Cele 360 de bile și schije puteau să rănească și la 100 m, ceea ce era mai mult decât suficient pentru o apărare greu de trecut.
Hans Roth a scris pe 15 august 1941 despre o scenă demnă de filmele de groază și care respecta legile războiului total dincolo de închipuirea oamenilor obișnuiți. Soldații germani se considerau la adăpost în spatele minelor, dar conducerea sovietică era decisă să urmărească inamicul până la completa nimicire. Cum minele nemțești își arătaseră puterea ucigătoare, comandanții comuniști au găsit o soluție pentru curățarea terenului, ideea lăsându-i cu gura căscată și pe militarii germani, cei ce deja văzuseră multe pe un front ce nu semăna cu cel din Occident. Au apărut din depărtare oameni complet goi și care se mișcau în mod ciudat, haotic. Au intrat direct în barierele explozive și nu s-au oprit până când n-au pierit cu toții, sfârtecați de mine sau loviți de gloanțele apărătorilor. Mai multe sute de persoane au pierit pentru slava lui Stalin.
Asaltul comunist a eșuat și militarii germani au putut să afle minunea din fața lor. Ofițerii sovietici au strâns persoanele bolnave psihic de prin spitalele orașului, considerate oricum un balast în societatea sovietică, au fost duse spre linia frontului și apoi mânate direct spre moarte. Să facă o faptă utilă lumii de tip nou.
Partea germană a fost acuzată de comiterea multor atrocități, dar nu s-a povestit suficient despre ceea ce făceau sovieticii. Soldații germani au fost mereu uimiți de minunile pe care le inventau comuniștii pentru a ucide cât mai mulți oameni și nu exista milă nici pentru cei denumiți cetățeni sovietici.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
