Geograful Emil Borisovici Valev a fost dur criticat în 1964 și apoi după 1989 că a propus o adevărată distrugere a economiei românești, îndeosebi a industriei. Autorii români se întrec în acuze și nu uită să spună că transformarea agriculturii în simplu grânar ar fi fost un dezastru. În plus, s-ar fi realizat o colaborare cu statele dunărene, ceea ce ar fi fost rău.
Datele statistice oficiale din anul 1985 demonstrează că Nicolae Ceaușescu a dus o politică economică dezastruoasă chiar și cu statele vecine, dunărene. Iugoslavia, Bulgaria și Uniunea Sovietică erau vecinii cu care s-ar fi putut realiza un comerț rentabil pentru toate părțile implicate.
Germania democrată era un furnizor deosebit de apreciat pentru calitatea mărfurilor și clienții români așteptau orice ofertă de produse strălucitoare. Au fost importate în 1931 44 de tone, ceea ce ar însemna 66,6% din totalul importurilor. Au fost cumpărate în 1932 30.000 kg sau 75%.
Iugoslavia lui Iosip Broz Tito a fost definită drept un prieten de nădejde în orice situație, chiar și în cazul unor presiuni sovietice. Ar fi fost normal să se dezvolte schimburile de produse din toate categoriile, dar dictatorul iugoslav și urmașii săi n-au fost chiar pasionați după mărfurile socialiste de dincolo de Dunăre. Totalul comerțului urca la puțin peste 4,5 miliarde de lei, ceea ce însemna sub două procente din valoarea bunurilor schimbate în anul de criză.
Ceva mai bine se stătea în cazul comerțului cu Bulgaria și acesta urca la 7,76 miliarde de lei și se trecea astfel de două procente din schimburile de produse.
Geograful Valev a scris despre o creștere a traficului pe Dunăre și de ridicarea de poduri pentru o sporire a veniturilor din toate categoriile. Din păcate, politicienii comuniști au avut alte preocupări și regiunile dunărene n-au progresat pe baze economice corecte. S-a ales praful de industria care a fost ridicată numai pe bază de fantezii politice.
Sursă imagine: Probleme ale relațiilor economice dintre țările socialiste
