Autoritățile de la București au făcut un recensământ general în anul 1930 și industria a fost cercetată cu o atenție deosebită deoarece se considera că poate să genereze locuri de muncă, beneficii și progres accelerat. Fabricile epocii începeau să prelucreze materii prime obținute din adâncurile scoarței terestre și mineritul a devenit interesant pentru stat și patroni.
Statisticienii au găsit în 1930 539 de firme ce se ocupau cu extragerea de materii prime și acestea erau întemeiate în proporție de 52,5% după 1918, situație ce demonstrează un avânt al economiei românești în funcție de cererea de pe piață. Puterea mașinilor din domeniu era calculată la 214.267 CP și 317 firme dispuneau de forță motorizată. Erau utilizați 53.288 de angajați, cetățeni străini fiind numai 768.
Se înregistra și o concentrare a forței de muncă, fenomen vizibil prin existența a 17 întreprinderi cu 23.408 salariați. Alte 48 de firme aveau între 201 și 500 de muncitori și personal de conducere, 15.728 de oameni obținând o pâine din mine și cariere.
România Mare se dezvolta și nu erau necesare lagăre de concentrate precum cele existente în lumea comunistă a epocii.
Sursă imagine: Wikimedia Commons