Dezvoltarea economică a spațiului românesc n-a fost oprită nici măcar de criza începută în anul 1930 și fabricile de diferite capacități au apărut peste tot în țară. Industria alimentară nu prea este admirată de către specialiști deoarece nu aduce prea mult venit și nici nu sunt realizate mașini impresionante. Afaceriștii și istoricii sunt atinși de boala numită megalomanie și nu văd importanța alimentației în evoluția speciei umane. Sunt mai mult interesați de acumularea primitivă de capital.
Erau înregistrate în 1930 la recensământ 37.497 de capacități industriale și existau 14 fabrici cu peste 500 de angajați fiecare, opt fiind rafinării de zahăr și cinci fabrici de țigări. Se adăuga o fabrică de bere. Se adăugau 26 de unități care aveau între 200 și 500 de angajați, totalul personalului urcând până la 7.964. Existau trei mori de mari dimensiuni și acolo lucrau 989 de persoane. Piața era inundată cu produse și de la 31 de firme ce aveau între 101 și 200 de persoane salariate.
Cum orice persoană trebuie să consume hrană în fiecare zi, toate firmele din domeniu erau un angajator serios prin cei 121.798 de salariați și liber profesioniști. Cum populația urbană sporea de la o zi la alta, se înmulțeau și firmele sau își sporeau capacitățile de producție. România progresa, dar a venit războiul.
Sursă imagine: Adevărul
